Casatoria - afacere cu dragoste

Nu am mai scris de 2 zile pe blog, si azi dimineata in jurul orei 4, in timp ce inchideam messul, mi-a venit in minte un subiect ce ma macina de mult timp. Casatoria.

De ce titlul este "casatoria - afacere cu dragoste"?

In ziua de azi vedem oameni care vor sa faca acest pas important. Cununia religioasa,desi nu stiu daca constientizeaza multi oameni importanta cununiei religioase, si mai apoi masa. Petrecerea de nunta.

Aici, invitatii vin, mananca, se bucura (mai mult sau mai putin), platesc meniul, si aduc cadouri mirilor.

Cel mai trist este ca daca cineva nu are bani sa plateasca meniul, nu mai este invitat. Oare aceasta petrecere nu ar trebui sa fie un gest de bucurie al mirilor, la care , cu placere si drag, sa participe si cei apropiati? In ziua de azi oamenii nu se mai duc la o nunta, de drag, de bucurie, ci din obligatie, lasand sume uriase pe tacamrui si cadouri. Miri nu mai organizeaza petrecerea pentru ei si pentru cei apropiati, ci pentru a face rost de bani pentru noul lor inceput. Mirii nu mai asteapta cu drag noaptea nunti pentru a o petrece impreuna intr-un stil romantic, ci pentru a putea numara banii scosi de pe urma invitatilor lor.

Trist...dar adevarat.

Alte probleme legate de casatorie sunt varsta, timpul la care trebuie sa facem acest pas, cum stim daca suntem pregatiti.

Cand trebuie facut pasul casatoriei?

Casatoria reprezinta, sau ar trebui sa reprezinte pasul cel mai important dintre nasterea si moartea nostra. Un pas  plin de responsabilitati, pe care trebuie sa il facem numai in momentul in care suntem suficient de maturi astfel incat sa putem face fata unei vieti de casnicie. In al doilea rand, casatoria nu este o joaca din copilarie de-a mama si de-a tata. Ea este legamantul dintre doi oameni care se iubesc (sau ar trebui sa se iubeasca), care se respecta, se ajuta, etc. Pasul acesta trebuie facut atunci cand esti sigur.

La ce varsta se face acest pas?

Tot mai des vad tineri care vor cu ardoare sa faca acest pas. Este un lucru foarte bun ca, inca, mai sunt oameni in jurul nostru care vor sa respecte ceea ce a lasat Dumnezeu, si sa faca pasul casatoriei. Acum intervin intrebarile legate de varsta corecta pentru a face acest pas. Nu cred ca exista o varsta anume, ci pasul casatoriei trebuie facut atunci cand 1. est destul de matur pentru a face fata vietii de familie 2. esti sigur ca persoana aleasa de tine este cea corespunzatoare. Nu numai maturitatea si persoana conteaza, ci si alti factori, cum ar fi: motivul pentru care faci pasul acesta, cat de independent financiar esti,daca ai loc unde sa dormi cu nevasta ta.

Legat de motiv, tot mai des intalnesc tineri care vor sa se casatoreasca pentru a scapa de acasa, nestiind ca scapand de unele probleme o sa dea de altele in noua lor familie. Pentru certurile de acasa exista si alte rezolvari, nu casatoria. Aceasta , repet, nu este o joaca de genul "hai, ne casatorim, scapam, si ce o fi o fi."Daca tu nu pui suflet in acest act, s-ar putea ca cealalta persoana sa puna, si mai apoi, sa ramana dezamagita.

Ca sa sti daca esti destul de matur, trebuie sa fi trecut prin multe lucruri singur, sa fi invatat de la viata, de la familia care iti sta in spate (parinti) si apoi , te poti considera un om matur. Vad multi copii, in ziua de azi casatorindu-se la varste de 18, 29, 21, 22 de ani. Personal, cred, ca aceste persoane sunt, inca, niste copii. Abea iesiti din scoala, care nu stiu ce inseamna viata.In mod categoric, acestia vor claca.

Pentru acest pas trebuie sa iti pui si anumite intrebari : "unde vom sta?""ce vom manca?"...Ps: De unde vom avea bani.

Ca proaspat iesit din scoala nu poti spera la joburi uriase, cu salarii cu 3 zerouri , si nici la parinti nu este cel mai indicat sa stai. Nu poti lua o persoana din sanul familiei ei, unde avea de toate, sa o aduci la tine "acasa" si sa iti bati joc de ea. Automat , cu toata dragostea, aceasta persoana va constientiza la un moment dat, si va pleca.

Mi-am dorit de mult timp sa scriu acest articol, sperand ca cineva il va citi si va tine cont de unele sfaturi. Nu critic, nu judec. Am 19 ani, si de multe ori mi-am dorit sa ma casatoresc devreme, nestiind cum pot oamenii astepta pana la varste mai mari putin pentru a se casatori. "De nevoie!". Din pacate nu dragostea primeaza si ia deciziile, ci timpul. 

Ramas singur(fara familie) timp de vreo doua luni, intors din alte tari unde viata desi se spune ca e infernal de scumpa, mi s-a parut ca este infernal de ieftina, mi-am dat seama ca sa stai singur este dificil, sa nu mai vorbim de doi oameni. Intervine plata facturilor, mancarea, lucrurile necesare de zi cu zi ale omului, care trebuiesc si ele platite. Acum mi-am dat seama ca nu sunt pregatit pentru viata de casnicie, pentru un pas atat de mare. Nu sunt pregatit financiar. 

Eram in Franta cand am intrebat pe cineva media varstei de casatorie la barbati. 30. Iar motivul este simplu: urmeaza o scoala, isi fac o cariera, astfel au un loc al lor unde sa stea, au banul lor, iar dupa aceea se casatoresc. Mult de asteptat, dar sigur.

Nu asa ar trebui sa fim si noi? sa ne facem un viitor, pentru a putea sa il creem si pe cel al persoanei dragi? Spun asta, deoarece odata ce casatoria este facuta, urmeaza si copilul, iar daca pentru sotul /sotia ta nu esti foarte responsabil, acesta/aceasta avand o varsta la care se poate descurca si singur/a, pentru copilul tau esti cel mai responsabil om din lume. Mai responsabil decat esti cu tine. Trebuie sufiecienta maturitate pentru a-i oferi acestuia un camin cald, o educatie buna, timp pentru a-l intelege, dragoste. Un copil nu reprezinta un venit in plua in familie, o scutire de munca pentru doi ani. Un copil, nu uitati, consuma cat voi doi la un loc, astfel inainte ar trebui sa va ganditi bine ;) 

Casatoria este un proces complex care odata inceput, nu se mai sfarseste. 

. 

Cu respect C.T