西比武

Sibiu...

Tocmai ce m-am intors de la plimbarea de seara din centrul vechi ... Un oras atat de minunat! Un oras plin de istorie si cu o incarcatura emotionala imensa! Atat de linistit noaptea si atat de aglomerat ziua! Un oras care ma face sa ma simt special. Un oras cu un aer aristocrat. Orasul unde si femeia de servici este o lady! :)) Treceam pe langa cladirile vechi si nu puteam sa ma abtin sa nu ma gandesc ce poze minunate ar fi iesit cu ele in prim plan, sau ce film frumos s-ar turna acolo. Deja imi imaginam scenariul si intreaga actiune! A avut dreptate un prieten cand mi-a zis sa dau la regie! E, Sibiul este orasul perfect pentru un regizor! Sau pentru un nebun ca mine care cum vede o cladire isi face intreg scenariul in jurul ei! Of. E tarziu! Sunt mandru ca pot sta intr-un oras precum Sibiul! Astept din minut in minut sa sune telefonul ... Va las acum. O seara frumoasa tuturor! Nani time!

Perfect morning!

Morning, Smile, Love,You, Orange Fresh, Mireille Mathieu, Hot shower, Chocolate -The perfect morning getting lost in LV website ... Mmmm I forgot the smell of the flowers ... i simply love it ... I love me life!

Intrebari comuniste!

Sunteti de acord cu spionajul? Cu acele intrebari tampite? Cu recensamantul? Eu NU! Daca intr-adevar i-ar interesa numai cati romani mai sunt nu ne-ar intreba toate porcariile! Iar daca vor CNP-ul sa se duca sa il ia de la politie! Eu nu le dau nimic- si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel! Cand ti se cere cnp-ul nu miroase a bine! Iar eu nu am incredere in ambulantii aia care s-au oferit sa mearga din casa in casa. De unde sa stiu ca este autorizat sa faca asta? De unde stiu eu ca nu face actele alea pierdute? Sau ca nu ia datele de acolo si le foloseste pentru alte lucruri? Pun pariu ca 80 % din romani vor da cnp-ul. Asta este cea mai mare dovata de prostie si imbecilitate a poporului roman! Statul a uitat ca ne-a sfatuit s anu dam cnp-ul nostru strainilor? ci numai celor autorizati in locuri autorizate : precum primarie, politie, etc? Mi-e groaza! Eu il voi face la telefon acest kestionar prostesc! Pun pariu ca voi refuza sa raspund la jumatate de intrebari! 5000 lei amenda? Dar nu am refuzat sa particip ci doar sa dau detalii despre mine si viata mea. La urmatorul recensamant o sa fim intrebati si ce chiloti purtam, ce mancare mancam, Cat vorbim la telefon, cu cine, ce culoare ne c***m! Cea mai mare prostie! Si mai prosti romanii ca accepta! ;) Un recensamant ar trebui sa fie clar: Numele, Adresa, Cetatenia si atat! Eventual locul de munca si unitatea de invatamant sau d emunca unde esti acum! Atat! restu' ... Vaaaai! Asta vi se pare voua democratie? :o Eu deja ma infior!

La multi ani, TATA! (19.Octombrie)

Vreau sa incep acest articol prin a afirma cu sinceritate faptul ca sunt un om norocos! Fac parte din categoria acelor oameni care s-au bucurat de parintii lor, oameni care s-au bucurat de prieteni adevarati, de un acoperis deasupra capului si de sustinere totala din partea familiei, dar cel mai important: M-am bucurat de sanatate totala! Nu am o viata perfecta! iar daca as avea-o cred ca ar fi mult prea plictisitoare, dar : iubesc, sunt iubit, am 2 parinti cu creier, inima si sanatate. Am prieteni care imi sunt aproape in orice situatie! Nu sunt perfect , dar: zambesc, sunt fericit, sanatos, sunt sensibil, romantic (cum zicea cineva ;)) - dar cel mai important : Sunt exact cum mi-am dorit! Nu imi asum niciun merit pentru cele de mai sus ci le multumesc pentru toate acestea : lui Dumnezeu, parintilor, si celor dragi!

Tot timpul, tuturor le vorvesc despre mama si toata lumea ma intreba "dar tu nu ai tata?" Ba da! Am si mama si tata! Dedic,insa, acest articol tatalui. Tatalui meu! Provin din categoria oamenilor care au trait cu un tata alaturi. Un tata care nu a lipsit noptile de acasa. Un tata exemplu. Un tata exceptional! 

Tatal meu a fost acolo in fiecare seara. M-a ghidat, m-a ajutat, mi-a aratat drumul, am cazut si m-a luat de mana, m-a ridicat si mi-a zis "mergi! Nu renunta!". Un om care a petrecut ore in sir cu mine in parc netinand cont ca e vara, iarna, frig, ninsoare. A fost acolo! Un om care a avut rabdare sa raspunda la toate intrebarile stupide ale copilariei! Tatal meu m-a invatat sa fiu bland! Mi-a dat o educatie morala! Tatal meu este omul care m-a invatat sa tin lingura in mana si care m-a invatat sa tin stiloul si sa scriu. Tatal meu a fost cel care m-a luat si m-a condus de mana in primul 15 septembrie al vietii mele! A fost cel care mi-a pictat desenele pentru ora de desen! A fost cel care a strans in urma mea si a facut curatenie pana ... si acum :D Tatal meu este omul care m-a invatat sa apreciez viata! M-a invatat sa bat primul cui, sa sap prima floare! Tatal meu mi-a aratat ca nu conteaza cat esti de bolnav si cat te cred altii de leguma : atata timp cat iti pastrezi creierul liber si sanatos, totul este posibil! Tatal meu este omul care a plans atunci cand ma plecat departe! A plans cand am suferit! A plans si cand m-am intors de departe! De bucurie!  

Insa mai sus de toate, omul acesta mi-a fost si imi este TATA! Un tata exemplar! Un prieten exceptional! 

As dori in final, sa ii multumesc mult pentru toate momentele frumoase, pentru tot ajutorul si timpul acordat! As dori sa ii multumesc ca a spus Da in iarna lui 1992 ;) Ii multumesc ca a ales sa imi fie tata, dandu-mi ,astfel, sansa de a purta un nume atat de minunat ;) ! Nu doresc decat ca bunul Dumnezeu sa ii ajute, sa ii dea sanatate si viata lunga! 

Tata, iti urez un sincer LA MULTI ANI! 

Cu dragoste si respect Cristian Teodorescu, fiul tau!  

Sictir!

Seara buna, again! Chiar daca mi s-a reprosat (de catre o persoana la care tin enorm - deci nu a fost nici spus si nici primit cu rautate :), asta ca sa clarific lucrurile de la inceput! ) ca articolul de ieri a fost cam dur ... in seara asta nu voi juca mai bland. De data aceasta nu am mai avut o ora plictisitoare de pedagogie (ci una de literatura engleza) ci vreau sa vorbesc despre cu totul si cu totul altceva! Am ajuns sa imi fie frica sa mai deschid presa online sa citesc, sa nu zic de faptul ca la TV nici nu mai indraznesc sa sper! Nu am nimic cu calitatea proasta a presei, nici cu incultura jurnalistilor (in acest articol, pentru ca in general condamn cele doua lucruri de mai sus) dar de 3 zile incerc sa citesc si eu cateva noutati despre ceea ce se mai intampla in jurul meu pentru ca sunt satul pana peste de Confucius, si alte bazaconii! Incerc sa ma "cultiv" daca se poate spune asta! In fine ... ei, bine, nu pot! Toata presa este focusata pe subiectul anului, ca daca spun al saptamanii sunt foarte modest, si nu e cazul. Nu este vorba despre lady gaga being normal, nici despre Brad Pitt ... ci despre Huidu-si celebrul lui accident! Eu nu inteleg ce este celebru aici? Huidu? sau accidentul? Articole, buletine de stiri intregi, si talkshow-uri , toate au in ultimele zile aceeasi tema.Daca se discuta din perspectiva copilului lasat orfan in urma unui accident provocat de un indiferent, arogant  care se mai intampla sa fie si mare diva, as mai fi zis. Dar de saracul copil si mortii lui nu se intereseaza nimeni. Tot ceea ce conteaza este Huidu, familia lui care nu a patit nimic, masina lui de 100.000 euro si faptul ca el nu isi mai poate continua cariera. Sau poate din puscarie. Ce e mai jenant si intra chiar in penibil este faptul ca nimeni nu stie nimic concret. Toata lumea isi da cu parerea! Toata lumea face speculatii! De ce nu se asteapta un raspuns clar? Desi sincer? Nici speculatiile nici finalul concret si sigur al acestui caz nu intereseaza pe nimeni! De ce au impresia institutiile Mass Media ca acest cancan chiar prinde la public? Sorry! Pe Valea Oltului sunt sute de accidente saptamanal. Ii pasa cuiva? NO! (Apropos, spre Sibiu se poate merge si pe ruta Curtea de Arges- Calimanesti :)) Is the best way to go ... By best i meant the SAFEST way). Oki. Daca faceam eu accident apoi eram bagat in puscarie. Nicio judecata, NIMIC! VINOVAT! In cazul Huidu, puscaria... nu ii vad rolul. 8 ani de puscarie, dupa care omul iese si se urca iar la volan. Parintii copilului sunt morti, e doar el singur! Daca ar fi sa judec eu cazul acesta Ar plati o amenda zdravana, I-as ridica permisul si dreptul la a conduce, pe viata, si l-as obliga sa il adopte pe copilul ramas orfan! Sa bagi pe cineva in puscarie nu ajuta la nimic. Copilul ala ramane oricum fara familie, Huidu oricum iese peste 8 ani sau chiar mia devreme si se urca iar la volan. Alt accident, alti 8 ani! Nu stiu cum de nu v-ati prins de faza : Omul o cauta cu lumanarea! fara sa stie ca uneori mai si gasesti ce cauti! Imi pare sincer rau pentru el, dar data viitoare sa nu uite ca moartea e pentru fiecare : saraci, bogati, vedete, oameni simpli! Iar celor din presa le-as sugera sa nu uite ca acest accident nu e un lucru de tinut prima pagina o saptamana, nici un mare subiect de cancan, ci un moment dureros din viata cuiva, si ca astfel de lucruri nu sunt mai dureroase sau mai importante daca li s-au intamplat persoanelor publice, ci ele se pot intampla oricui!  As dori sa primesc un newsletter pe e-mail atunci cand se termina cancanul asta. Nu de-alta dar vreau sa mai citesc si eu ziarele si macar sa am ce citi! Multumesc!

Pedagogia - joaca de-a profesorasii

Fara prea mare tragere de inima, am hotarat astazi sa ies putin la aer si ca destinatie am ales : Ora de Pedagogie. De la ora 17-19. Desi nu este prima saptamana de cursuri, este prima oara cand merg la acest curs. Nu a durat mult ca sa imi dau seama cata plictiseala era. Profa foloseste, saraca, materiale didactice moderne, prezentari ppt, nu ar fi , in principiu, nimic de care sa ne plictisim (nu vreau sa imi imaginez daca ar fi mers pe principiile vechi de predare in ce hal ne-am fi simtit) ... dar materia asta este tare urata si plictisitoare mai ales ca noi invatam despre cum ar trebui sa fie profesorul ideal si sistemul de invatamant ideal. 

AR TREBUI ... pentru ca daca suntem atenti la principiile didactice si toate porcariile pe care le preda ea acolo, am vedea ca nimic din teoria aia nu este respectata. A spus ea ceva acolo de faptul ca ora trebuie sa fie antrenanta, partea teoretica sa fie pusa si in practica, mai exact sa se faca la o ora de teorie, 2,3 ore de practica. :o Duduieee! Ai vazut matale asa ceva in Romania? Da, la scolile private. Am atipit pentru 3 minute, cand o alta duda  s-a trezit sa zbiere din fundul salii de curs. La camp distinsa domnisoara - aici suntem o clasa de animale respectabile care deseneaza, dorm, beau ceai, suc, cafea, mai trag cate un oki la panou ... Dar noi nu urlam aici. Pe camp. Ca tot m-am trezit si iritat putin de distinsa colega si de parerile profei despre sistemul de invatamant ideal am intrebat-o (cand a ajuns la principiul numarul 4" Principiul legarii teoriei de practica" ) De ce la teoria invatata nu se face practica ? Un raspuns, cica gandit, din partea dumneaei a fost acela ca "Se face practica! Si principiile acestea chiar sunt respectate de catre profesori"! STOP! Deja mi s-a ridicat parul pe maini! "Ar trebui ce-i drept sa se faca, si  profesorii sa tina cont de aceste principii dar din pacate 95% dintre profesorii din romania habar nu au de ele, dapai sa le mai si aplice!" S-a gandit putin si a dat din umeri cu un zambet tamp! Ca sa scape de gura mea a incercat sa isi continue cursul, insa nici nu a deschis bine gura ca am pus o alta intrebare : " Dar cand vine vorba de practica... De ce nu se tine cont niciodata de teoria invatata in facultate? " Asta a shocat-o, blocat-o, maltratat-o si ucis-o. "Cum dragul meu Bogdan, sa nu se respecte?" (Tot anul trecut mi-a zis Dragos desi primele saptamani o tot corectam zicandu-i ca ma cheama Cristi )..."Bogdan sau Dragos?" Mai sta cateva secunde : Cristi! ALELUIA! Vedeti de ce sunt bune cataloagele? si agendele? Pentru ca o duduie uituca precum asta o sa puna maine nota ta lui Dragos sau lui Bogdan, si apoi, pe lista, in dreptul numelui tau, va aparea "Absent"."Cum vine aia sa nu se tina cont de teorie? Dar ce se face? ". Femeia ori nu se uita la TV ori cine stie, poate ii place cancanul si haznaua media din Romania! "Doamna! Un an pe la Jurnalsim am facut la teorie de mi s-a luat (de-aia am si renuntat pentru ca eram invatat niste chestii pe care le stiam sau le puteam invata si singurel acasa din carti)! Practica - mai rar (mai multa ce-i drept decat la litere) Insa 1. Am prieteni care lucreaza in televiziuni si presa si mi s-a confirmat ca una inveti in facultate si alta este pe teren.2. Priviti programele de stiri, ziarele, Presa in general , nu este altceva decat cancan, barfa, prostie- O hazna a intregului popor! Pentru ca teoretic, nimeni nu te invata sa devii penibil si cretin in facultatea de jurnalism! " ... tacere ... "Dragul meu Bogdan ... Cristi? Dragul meu Cristi uite avem aici doua studente la jurnalism. Sa le intrebam pe ele". Ma scuzati! Nu stiam ca stau in clasa cu viitoarea Senzuala de televiziune (probabil pe undeva pe la Oarja TV avea sa ajunga). Se intoarce celebra vedeta, marea jurnalista a anului , cu o fata de tarancuta tampa de la strabuna din cucuieti ,la mine si pe un ton  oltenesc cu un aer de Madmoiselle imi spune "Acum depinde de fiecare!" M-am uitat shocat la ea. Am izbucnit intr-un ras isteric si politicos am intrebat-o "Ok. tu cine esti?" ... M-a lamurit... Deci Mass media in romania sunt asa pentru ca totul depinde de fiecare! Corect! Ora s-a terminat. In sfarsit. Profa anunta ca cine nu poate veni miercuri, sa ramana si de la 19-21! Apoi in cazul asta prefer sa vin miercuri! Dar constient fiind ca ora va fi la fel de plictisitoare prefer sa revin in acelasi stil fashion la urmatorul curs: Luni! Pana atunci, ii sugerez stimatei mele colege de la jurnalsim sa revina la realitate, sa invete sa dea un raspuns, sa isi sustina o parere, sa ia cateva lectii de dictie (sa nu mai scuipe peste tot) si profei noastre (care apropos, e tare draga dar tare prostana) i-as sugera sa Nu ne mai predea despre sistemul de ivnataman ideal si cum sa facem fata in el. Pentru ca nu vom lucra in el! Ci mai degraba sa ne invete cum sa supravietuim intr-un sistem comunist, autoritarist. Un sistem alandala unde totul "depinde de fiecare"!

Peisaj ...

 Stau la caldura in camera de camin, privesc pe geam- zidul fermecator din fata geamului, dar reflectia soarelui in gemurile centralei din peisaj, imi bat in geam. Florile coloreaza putin peisajul gri dat de betonul cladirii, si imaginea ruginei de pe geamurile acesteia. Un contrast atat de frumos, brusc, dur, si totusi cald. Ma gandesc cu drag la acel fluture care vine in fiecare seara la mine la geam, chiar daca este ger afara ... A cazut un fulg de nea ... :) In aer miroase a iarna ... si fluturele mi-a spus cu zile in urma ca lui ii miroase a iarna ... si avea asa un zambet dulce cand mi-a zis ... :) Dar el nu se sperie...Nu se sperie de iarna, de ger. El zboara in continuare. Cat curaj!!! Cata maiestrie... Cata dragoste ... 

A trecut vacanta cu trenul din ... China

A trecut si vacanta de vara! Atat de scurta mi s-a parut prima jumatate dar atat de lunga mi s-a parut a doua jumatate, mai exact spre sfarsit. Ultima luna. Vacanta aceasta a fost una speciala. 2 saptamani de vis la mare, care nu s-au terminat tot la fel de happy (cel putin eu nu eram happy din cauza arsurilor de pe spate). Am invatat pentru bursa si am plecat - in China ... Nu este important cat am stat in China ci faptul ca am pus piciorul in Asia. in China. Am zburat cu avionul cat pentru tot anul, si mi-am dat seama cat de happy pot fi cei care lucreaza in echipajele din avioane...Sa fii tot timpul acolo sus ... Sa vezi apusul, rasaritul de deasupra norilor! Ce poate fi mai minunat? Tot vara aceasta am cunoscut oameni speciali. Oameni care din acel moment au fost cu mine, chiar daca eram la mii de km de ei, ei erau acolo, alaturi de mine ... Oameni speciali care m-au sfatuit, care mi-au spus o vorba buna, care m-au facut sa inteleg ... lucruri, oameni, intamplari. Vacanta aceasta a fost momentul in care mi-am dat seama de prietenii pe care ii am cu adevarat alaturi de mine, si asa a inceput curatenie de toamna in listele de mess, facebook, si alte cele. Tot vacanta asta am inceput sa zambesc mai des, m-am indragostit, am ras, am plans, am trait emotii puternice. A fost vacanta in care mi-am dat seama cat de bine este ACASA ... A fost o vacanta minunata ale carei actiuni au efecte chiar si acum ... si cred cu convingere ca vor avea mult timp de acum incolo.

Message to a butterfly (real story)

Te-am vazut pentru prima oara in seara aceea calda de toamna pe cand nu erai decat o omida. Un suflet oarecare,un vis, o speranta sau poate o iluzie.  Am adormit cu gandul la tine. Nu credeam ca te voi revedea, insa noaptea urmatoare te-am vazut iar la geamul meu. Mi-ai soptit ceva… Nu stiu ce, dar am simtit un fior. Te-am privit lung… Si am adormit.  Au trecut nopti … zile …in care speram sa te revad. Dar … nu ai aparut. Pana  intr-o seara, cand am vazut la geamul meu un fluture. Atat de frumos! Erai atat de frumos. Te-am privit si am inteles imediat ca omida cu care obisnuiam sa vorbesc si la care priveam zambind noapte de noapte a devenit un fluture.  Ti-am invatat vorba, privirea, zobrul chiar si soapta. Ziua imi lipseai atat de mult, dar stiam ca noaptea vei reveni dinou la fereastra mea , si astfel puteam petrece iar timp alaturi de tine.Vis! A fost un vis. M-am trezit. Unde e omida? Unde e fluturele ? M-am dus la geam si am asteptat...

Seara , cum ma uitam pe geam am vazut fluturele. Era fluturele din vis. Fluturele de care ma indragostisem. Am fost cel mai fericit om cand l-am vazut… cand te-am vazut. Era prima oara cand erai real langa mine, si totusi parca te-as fi cunoscut de mult timp.Te-am lasat sa intri in camera.Ai inceput sa zbori. Simteam ca esti fericit. Liber.Te-ai pus pe umarul meu si mi-ai soptit dinou. Am inteles acum ce. Dar nici nu am apucat sa zambesc si ai si plecat… Oare? Am refuzat sa ma indoiesc si mi-am spus ca sigur te voi revedea. Sigur te vei intoarce. Acum stiu ca nu esti un vis, ci esti o amintire vie. Existi. Imi voi aduce mereu  aminte de prima soapta, primul zbor, primul sfat,primul zambet, prima imbratisare. Primul sarut. M-ai invatat sa fac pasi mari, sa cred, sa visez, sa indraznesc.M-ai invatat sa te iubesc! 

Tara arde si baba se piaptana - Circul din Somalia

Nu stiu ce credeti voi, dar tot taraboiul asta cu "copii care mor de foame in Somalia" mi se pare penibil si strict de natura politica. Si pana anul acesta mureau copiii de foame prin Somalia si nu numai. Mor ei de foame si in Romania, dapai in Somalia. A nu se intelege ca sunt fara inima, crud si nepasator. Din contra ... sunt putin iritat de faptul ca pe cei din alte tari ii vedem cum mor de foame, dar de copii din Gara de Nord, din canale, copiii crescuti pe strada, la noi, in Romania se pare ca am uiat. Si vecinii mei mor de foame? De ei saracii au uitat alesii nostri. De ce nu ii angajeaza nimeni? Ca nu au facultate? Apoi si sa faci facultati si masterate sa ajungi casnica mai bine lipsa :)) . Mie tot acest taraboi, repet, mi se pare strict politic. "Haide sa le distragem prostilor atentia de la adevaratele probleme ale societatii (de natura economica sau politica) si sa le bagam pe gat ce se intampla la Cuca Macaii." Daca ei arata lumii intregi problemele din Somalia, cu ce ii incanta pe cei de acolo, si cu ce ii ajuta pe romani? Cu ce ne ajuta pe noi ca ne incarcam cu problemele alora (ca noi, NU avem nicio problema)? Ne tin alea de foame? Ne dau ele de lucru? Nu facem altceva decat sa ne gandim cu mila la ei, si atat. Fizic si material nu putem face nimic pentru ei decat sa pierdem timpul la tembelizor sa le plangem alora de mila in timp ce copii nostri sunt pierduti. Haideti sa incetam cu tot balciul asta mediatic - faptul ca se dau stiri despre ei nu le va da lor hrana si nu asta ii va ajuta. Si  in Somalia vor continua sa moara copii de foame si cu stirea si fara stirea noastra. Dar repet, haideti sa ne uitam la somalezi, saracii, si sa uitam de adevaratele probleme ale tarii noastre. Si ale lumii. Putem sa intram si in razboi, ca noi tot pe altii o sa ii vaitam ! Dar ma bucur pentru un lucru - faptul ca presa e chiar desteapta, iar clasa politica isi cunoaste bine poporul - Ne-au gasit punctul slab si ne hranesc ... cu porcarii, ca ei sa isi faca de cap mai departe. Noi ne pierdem timpul la porcarii la televizor, ei  fac bani pe timpul nostru pierdut (si ne miram ca nu avem joburi - apoi deh, daca noi asteptam sa ne gaseasca E-jobs de lucru si clar sa fie ceva cu program de 2 ore, sa stam acasa, si sa primim bani- si sa nu uitam "Time is money")...si uite asa merge tara in continuare- Tara arde si baba se piaptana!

Victory Photo comment - 在北京

Mesajul de mai jos reprezinta un comment la o poza de pe facebook. O poza facuta in aeroportul din Beijing.(http://www.facebook.com/photo.php?fbid=285392324810408&set=t.100001344873821&type=1&theater)

God ce zi a mai fost si aia ... :) Mi-amintesc acum cu zambetul pe buze de ea, dar atat de stresanta si plina de lacrimi, durere si regret a fost ... Dupa un Drum foarte plictisitor cu Aerosvit sa te trezesti la Cuca unde nimeni nu stia engleza ... (Ce noroc am mai avut si cu Veronica). Sa mai zic si de pilotul de la Air France care mi-a rupt sandaua? Noroc ca aveam tona de incaltaminte la-ndemana.Nu imi aminti, Iulia, draga, de clipele petrecute prin Beijing cu Florina :)) ea se distra de minune in timp ce eu muream d enervi si as fi pocnit pe toata lumea din jurul meu :)) La gara sa nu mai zic ... cand am asteptat afara si o cershetoare nebuna a venit la Florina sa latre, si nu mai pleca... a fost de coma. A fost ... amuzant intr-un final ... :) Sa vezi doi cretini cu bagaje de 30 de kile urcand scarile Garii si autogarii din Beijing. O ma ga! Mai era si ziua Florinei, apoi astfel de zi de nastere nu mi-as dori Ever!Totul a inceput sa fie mai domestic si comestibil cand am intrat in KFC.in gara. A fost altfel. sau sa vezi o sala plina (6 terminale) de oameni holbandu-se toti la tine. Si Salbaticia in care am ajuns cu taxiul in Shijiazhuan. Nu imi aminti. ca pe net totul era in centru si ei ne-au dus in centrul ... campului :)) .... Dar una peste alta mi-e dor! Mi-e dor de saracia de acolo, si in ciuda acelei saracii oamenii zambec, te ajuta, sunt happy...multumiti. :( Mi-e dor de cafelele din Starbucks ... si de comenzile de la shaorma (cand i-am cerut lipton si mi-a dat suc de mere praf cu sifon, ca la tec :)) )  

Ce vremuri, ce zile ... ce dor...!