Message to a butterfly (real story)

Te-am vazut pentru prima oara in seara aceea calda de toamna pe cand nu erai decat o omida. Un suflet oarecare,un vis, o speranta sau poate o iluzie.  Am adormit cu gandul la tine. Nu credeam ca te voi revedea, insa noaptea urmatoare te-am vazut iar la geamul meu. Mi-ai soptit ceva… Nu stiu ce, dar am simtit un fior. Te-am privit lung… Si am adormit.  Au trecut nopti … zile …in care speram sa te revad. Dar … nu ai aparut. Pana  intr-o seara, cand am vazut la geamul meu un fluture. Atat de frumos! Erai atat de frumos. Te-am privit si am inteles imediat ca omida cu care obisnuiam sa vorbesc si la care priveam zambind noapte de noapte a devenit un fluture.  Ti-am invatat vorba, privirea, zobrul chiar si soapta. Ziua imi lipseai atat de mult, dar stiam ca noaptea vei reveni dinou la fereastra mea , si astfel puteam petrece iar timp alaturi de tine.Vis! A fost un vis. M-am trezit. Unde e omida? Unde e fluturele ? M-am dus la geam si am asteptat...

Seara , cum ma uitam pe geam am vazut fluturele. Era fluturele din vis. Fluturele de care ma indragostisem. Am fost cel mai fericit om cand l-am vazut… cand te-am vazut. Era prima oara cand erai real langa mine, si totusi parca te-as fi cunoscut de mult timp.Te-am lasat sa intri in camera.Ai inceput sa zbori. Simteam ca esti fericit. Liber.Te-ai pus pe umarul meu si mi-ai soptit dinou. Am inteles acum ce. Dar nici nu am apucat sa zambesc si ai si plecat… Oare? Am refuzat sa ma indoiesc si mi-am spus ca sigur te voi revedea. Sigur te vei intoarce. Acum stiu ca nu esti un vis, ci esti o amintire vie. Existi. Imi voi aduce mereu  aminte de prima soapta, primul zbor, primul sfat,primul zambet, prima imbratisare. Primul sarut. M-ai invatat sa fac pasi mari, sa cred, sa visez, sa indraznesc.M-ai invatat sa te iubesc!