Fine de semestru

Wow... pot spune foarte mandru si multumit ca sunt la final de semestru. Au fost 3 luni in care mi-am cunoscut colegii, profesorii,3 luni in care am adunat impresii si am lasat impresii. Impresii care vor cantari si care vor conta in viata atat cea de student cat si dupa. Au fost 3 luni de acomodare, de cunoastere, si chiar autocunoastere. Pot spune ca am facut si greseli, ca orice student. Una din ele este aceea ca mi-am lasat toate temele pentru vacanta. Greseala nu e ca le-am lasat ci ca nu le-am facut nici in vacanta. 

Acum mai am o saptamana pana la primul examen. Sesiune...ce urat suna... Sesiunea este acea perioada a anului universitar in care toti sunt bagati in priza, toti invata, automatele de cafea se golesc in timp record, salile de lectura sunt pline pana la refuz inclusiv noaptea. Noptile dinaintea sesiunii sunt acele nopti nedormite, urmate de zilele in care studentii apar cu ochii umflati si dezorientati pe la cursuri (in cel mai fericit caz daca mai apar). Zilele sunt si ele scurte si trec repede... sunt zile plinde de speranta, veselie, tensiune, suspans sau lacrimi. 

Of sesiunea asta...pare ca e facuta special pentru a chinui creierele studentilor... Eu, personal, vad sesiunea ca pe o inlantuire de examene pentru care ne-am pregatit mai mult sau mai putin, examene pe care ne dorim din toata inima sa le trecem. O insiruire de examene care nu ne vor folosi la nimic, dar noi tre' sa invatam pentru ele, ca asa vrea X si Y, sa mentina Romania la nivel inalt, un nivel in care tinerii stiu multe...sau de fapt , au impresia ca stiu multe, insa nu stiu absolut nimic.  Sesiunea este o ocazie buna de a mai pierde noptile, de a te mai uita la filme intre referate, si teme, de a dormi cat mai mult ziua, este o scutire de actiuni casnice...si ce ne mai vaitam atat....e perioada de dinainte de vacanta...;) perioada aia faina in care nu mergem decat rar la scoala, in anumite zile... la anumite ore...nu ca in timpul anului...da...sigur..funny...e perioada examenelor...:(( 

E dimineata, si am invatat toata noaptea, iar acum musai la scoala sa predau ce am scris...asa k see ya soon

It's over...

Poate ca esti obisnuit cu mesajele mele de sfarsit de an, si poate ca titlul acestui articol pare apocaliptic...dar DA. S-a terminat. Inca un an. Va intrebati de ce acum? Pai pentru ca acum am vacanta si putin de timp liber. De ce acum...ce? De ce acum m-am trezit si eu sa ma gandesc la intregul an ce a trecut. Este ultima zi din an... si cred ca fiecare dintre noi ne gandim (mai mult sau mai putin) la anul care a trecut; la realizarile noastre sau la esecuri. Depinde. Cred ca asta facem in fiecare an...si deja imi pare a rutina. Nu facem altceva decat sa traim cum vrem si sa facem ce vrem in timpul anului, uitand de punctele trasate la inceputul anului, si in ultima  zi stam si ne gandim cu regret sau nu la tot ce a fost...si ca puteam face mai bine cutare lucru, sau puteam actiona altfel. In fiecare an promitem ca vom fi mai buni, vom ajuta mai mult, vom invata mai bine, vom iubi si ierta mai mult, dar nu stiu cum se face ca, cu fiecare an ce trece devenim tot mai egoisti, mai rai, mai prosti, uram mai mult si iertarea devine un tel sfant.

Eu, de exemplu am promis ca voi invata, ca voi face una alta...dar cu trecerea zilelor, saptamanilor, lunilor, am uitat de ceea ce mi-am propus...Nu ma vait pentru ca rau nu am ajuns...dar nici ce mi-am propus la inceput de 2010 nu s-a infaptuit. 

Ma uit in jur cum toti speram la mai bine si totul devine din ce in ce mai rau. Ma uit ingrijorat cum lumea se transforma rapid in jurul meu, si, desi am numai 20 de ani ma simt depasit si putin parca nu mai fac fata trecerii timpului...care se pare ca a uitat de personal si a luat TGV-ul. 

Iata cateva aspecte care ma ingrijoreaza...aspecte care m-au pus pe ganduri anul care a trecut.Uimit sau poate speriat ma uit cum totul se schimba. Valorile in care credeam, traditia in care am fost nascuti...Vad ingrozit cum cotidianul si banalul au batut ceea ce candva ne aduna, ne unea, marind si mai mult distanta dintre noi. Suntem unul langa altul si totusi nu stim sa vorbim. Ne uitam unul la altul si ne dam sms deoarece cuvintele au fost inlocuite de text. Avem atatia oameni in jurul nostru care au nevoie de noi, si noi nici nu stim de ei, insa vorbim cu Jimmy din Chicago si suntem prieteni cu el. De Craciun nu mai stim sa trimitem o felicitare, sau a sunam pentru a transmite urarile noastre ci preferam sa dam coppy - paste unui mesaj gasit pe www si send it la te miri care prieteni facuti pe feisbuc.  Am uitat de cadourile simple dar cu valoare sentimentala mare...daca eu ma multumeam cu cateva dulciuri la 10 ani, un copil in ziua de azi se multumeste si el...cu un i-phone (ceea ce avem in comun este ca suntem multumiti. nu?) Nu imi vine sa cred cate se pot intampla in jurul nostru, lucruri care usor, usor intra in rutina noastra, fara sa ne gandim cat de bune sau utile ne sunt atat noua cat si celor din jur. 

Totul se schimba in jurul nostru rapid...si noi se pare ca am intrat in jocul timpului. Am uitat, insa, de noi. Nu gasim in Craciun si Revelion altceva decat o buna ocazie de a manca bine. Oare noul an si Craciunul inseamna numai mancare, bautura si chef?

Doresc ca acum, la inceput de an sa fim mai atenti la noi, la cei din jur, sa fim mai responsabili si sa coboram in realitate.

Iti doresc sanatate, pace, iubire si numai bine...si ... un sincer

La multi ani!!!