La multi ani 2012!!!

A mai trecut un an ... Cu bune ... cu rele ... frumoase, urate ... Un an din care am invatat multe. Un an in care mi-am facut prieteni noi, in care am trait experiente noi. Un an din care nu regret nimic. Sau poate ca nu am profitat de el la maxim. Ma intreba cineva acum o saptamana - "Daca aceasta ar fi ultima ta saptamana? sau ultimul tau an?" Grea intrebare. Nu stiu ce as face. Probabil, daca as stii asta, cu siguranta as escalada un munte, as face Bunjee Jumping, as petrece tot timpul alaturi de cei dragi, i-as pupa pe toti, as raspunde la toate telefoanele, as raspunde la toate mesajele, as scoate pe toata lumea din lista de ignore si le-as multumi. Anul acesta a trecut atat de repede!!! Sunt inca putin shocat.

In 2011 am avut parte de cea mai frumoasa iarna. Am avut parte de cea mai frumoasa zi de nastere din viata mea alaturi de colegi si prieteni apropiati. In 2011 am participat la cele mai frumoase petreceri si concursuri Asiatice si tot in 2011 am avut sansa (pentru putin) sa vad China. O cultura diferita, un mod de viata total diferit...In 2011 am avut ocazia sa imi dau seama cat de binecuvantat sunt la mine in tara (desi se poate si mai bine - dar si mai rau). In 2011, spre final, am intalnit oameni noi. Oameni pe care nu ma asteptam sa ii intalnesc niciodata - si totusi s-au intamplat minuni - si zic asta pentru ca nu e nimic la voia intamplarii. Am petrecut cea mai frumoasa toamna alaturi de oameni dragi... de fapt alaturi de cei mai dragi oameni mie. In 2011 am petrecut cel mai frumos ante-ajun de Craciun alaturi de oameni speciali, si un ajun de Craciun linistit. 

2011, insa, a fost si anul in care am plans de bucurie dar si de triste. A fost anul in care am gresit foarte mult, anul in care am fost, poate, mai copil decat trebuia, uneori. 2011 a fost si anul in care am ignorat foarte multa lume si anul in care mi-am facut curatenie generala in listele de prieteni. 2011 a fost si anul in care am facut pe cei din jur sa sufere din cauza mea, un an in care am gresit enorm fata de cei din jur. 

Ultima saptamana din 2011. A fost una de care nu am profitat deloc. A fost o saptamana pe care am lasat-o sa ma deprime, sa ma enerveze si sa ma intoarca pe dos - dar cu toate astea, ultima saptamana din 2011 se incheie intr-o seara de vineri ... o seara frumoasa ... ceea ce face ca intreg anul 2011 sa fie unul special. Un an 2011 de vis. Un an 2011 reusit si fericit. Un an din care nu am niciun regret.

Cu aceasta ocazie as dori sa va multumesc colegilor - pentru ziua de nastere superba de care am avut parte anul acesta. As vrea sa va multumesc Parinti ca m-ati suportat si anul acesta (mai ales cu plecarea in China) . As dori sa va multumesc colegi pentru timpul frumos petrecut la ore. As vrea sa va multumesc,dragi profesori, pentru ingaduinta dumneavoastra. As vrea sa multumesc prietenilor mei ca mi-au fost alaturi si in acest an.

Si nu in ultimul rand as dori sa ii multumesc cuiva special ... pentru Timpul, Atentia, Rabdarea acordate si pentru ca a reusit sa imi ofere cea mai frumoasa toamna, cel mai frumos Craciun si cel mai frumos sfarsit de an! Toate astea nu fac decat ca anul 2011 sa reprezinte un an PERFECT!!! 

Multumiri speciale vreau sa aduc lui Dumnezeu, pentru ca mi-a dat sanatate, putere, dragoste, mangaiere, prieteni minunati, si niste parinti deosebiti (fiecare cu ale lui :)) )

Pentru 2012 nu imi propun lucruri mari (prefer spontaneitatea) ci imi doresc numai sa profit de timpul pe care il am - mai mult. Sa profit de sansele care trec pe langa mine mai mult si sa folosesc timpul pus la dispozitie spre binele celor din jur si implicit al meu. In 2012 voi refuza tot ce e negativ in jurul meu. Voi ignora fiecare persoana, actiune, gest sau factor care gandeste sau actioneaza negativ asupra mea. Nu putem urca si nu putem fi fericiti intre oameni negativisti, astfel in anul care vine ma voi inconjura numai de aceia care stiu ce vor si care stiu ca se poate. Ma voi inonjura numai de oameni care cred in mai bine. Imi propun ca anul care imi sta in fata sa fiu mai bun, mai intelegator, mai putin tacanit, copil si nebun (prietenii stiu de ce :)) )

Imi propun sa fac din 2012 un an mai bun ca cel pe care il lasam in urma. Un an de succes!

Iti diresc si tie, acum, multa sanatate, bucurie, fericire, liniste si pace. Iti doresc un an plin de succese, un an in care fiecare dorinta sa ti se implineasca (stii tu, viseaza si apoi da-te jos din pat si treci la munca pentru realizarea visului).  Iti doresc un 2012 exact cum il vrei tu!!!

La multi ani

"Cultura" la romani 2

Continui articolul precedent cu alte intrebari puse unor sateni, tot de aceeasi distinsa televiziune (de ce s-o numi PRAHOVA TV si nu – NO Name TV? Nu stiu) si anume “Ce se sarbatoreste de Craciun?”, “Ce rol are Mos Craciun in acest context”, ” Cine este mai important? Mos Craciun sau Isus Hristos” , “Care este diferenta dintre Craciun si Pasti?”  si “Cine a fost Fecioara Maria?”

Este uimitor sa vezi cum oamenii pastreaza atat de mult tradita dar nici nu stiu de ce. Prima duduie intervievata, pe 25 decembrie, in fiecare an, ea a sarbatorit “Invierea Domnului”. Atunci - de Pasti? Ce se mai Sarbatoreste? Un alt distins domn a venit si a deslusit misterul :  De Craciun sarbatorim Moartea si de Pasti – Invierea lui Isus Hristos. Apare in peisaj si un tinerel care a aflat din mosi-stramosi ca de Craciun se sarbatoresc – “Sarbatorile de iarna!” Daca puneam Craciunul pe 25 Iulie, erau Sarbatorile de vara. Nu? Bun. Mergem mai departe la cel care m-a amuzat cel mai tare si care mi-a adus aminte de colega mea de la Pedagogie de la specializarea Jurnalism (pentru cei care va amintiti articolul cu ora de pedagogie si colega inculta de la jurnalism). Vine si acest tinerel care la intrebarea “Ce se sarbatoreste de Craciun?” raspunde sigur pe el “Depinde!”. Ma intreb c ear fi iesit daca reportera ar fi fost colega mea, duduia de la jurnalism?!

Trecem mai departe la a doua intrebare -“Ce legatura are Mos Craciun cu Craciunul?” si aflam ca Mos Craciun este cel care a transmis (pe cale orala sau … ) din generatie in generatie Nasterea Domnului. Saracu’ Mos. Ce functie importanta are el in istoria omenirii.

Mai are rost sa va spun cine trebuie sa fie in centrul atentiei de Craciun? Aaa, nu Pruncul Sfant, ci unii sunt de accord ca Mos Craciun este cel care trebuie sarbatorit, iar ceilalti cum ca intre Prunc si Mos nu este nicio diferenta si ca trebuie sa fie sarbatoriti amandoi. :o What? Domnilor … Prunc si Mos sunt de varste diferite, si pana si in Dictionar sunt puse cam pe la capitolul Antonime … deci? Back to clasa a3a.

O singura duduie, ceva mai luminata, care, cred eu, era vre-o insecta din-aia pocaita (Nu am nimic cu pocaitii ;) este un apropos la articolul anterior) a stiut raspunsul corect la toate intrebarile. Deci despre ea nu are sens sa vorbim prea mult. Trecem la urmatoarea intrebare : “Care e dinferenta dintre Pasti si Craciun? Ce se sarbatoreste de Pasti si ce de Craciun?”

Oameni buni, daca nu stiati, tot ce ati crezut voi pana acum este un mit. O legenda. Ce prunc? Ce moarte si inviere? De Craciun se sarbatoreste taierea porcului iar de Pasti cea a vitelului sau a iedului. Sau una mai religioasa a spus ca ea de Craciun sarbatoreste Mancatul Sarmalelor si Mersul la Biserica si ca din cand in cand mai face “Salaturi”… (Cum mai nou am aflat ca pluralul la geaca este geace … :O ). Apoi se vede ca numai de Craciun calca pragul Bisericii J O alta distinsa duduie a recunoscut ca ea nu sarbatoreste nimic. Ea mananca numai de post, post si iar post … Ce? Ulei!

Mai tineti minte ce inseamna paralel? Paralela e o alta distinsa tanti care, desteapta fiind , vorbea codificat si ne-a explicat ce zice ea acolo “” Fiti atenti! Eu? Eu sunt jumatate adventista si jumatate ortodoxa (mama e adventista si eu ortodoxa) – deci – cand am treaba sunt ortodoxa si cand NU, sunt adventista. Fratilor, apoi haideti sa ne facem cu totii Adventisti. No work!!! Cand doarme ce e? Insecta?

Dar cea mai mare diferenta dintre Pasti si Craciun este : Postul .Unul e de 4 si altul de 6 saptamani. Si de fapt nici aici nu suntem siguri, pentru ca o mamaie ne-a asigurat ea ca unul e de 6 si altul de 7 saptamani.

Pe cine sa credem? – Pe niciunul.

Voua cum vi se pare ideea sa va inchinati la cineva despre care nu stiti nimic, nici macar cine este, sa nu mai zicem de ceea ce a facut si ce importanta are? Mie – foarte stupid. Cand satenii din Prahova (si cred ca asa este peste tot) au fost intrebati “Cine este Fecioara  Maria?” au scaldat-o. Nu pe Fecioara ci raspunsul. Una a stiut numai ca F.M. a fost facatoare de minuni. Si nu de orice minuni – de bine! Altul a stiut ca este cea prin care Pruncul Isus a venit in lume, dar nu stia cine este tatal. Stiti voi, mama sigur stii cine e, dar tatal? Sunt dubii. Ceilalti nu au stiut. De ce? Ne lamureste o tanti, care ne spune sincer ca ea  nu merge la biserica pentru ca – NU ARE BANI. Ca la biserica iti trebuie bani. Zau? Eu nu stiam… Kabbalah? Da. Dar in rest… nu stiu sa fi auzit asa ceva. Dar daca ne intoarcem la ideea mea cum ca Biserica si Religia sunt o Afacere la nivel global (din pacate) s-ar putea ca mamaia asta sa aiba dreptate.

Lasand ironia si rasul  toata situatia mi se pare jalnica, penibila si de plans.  Mi se pare jenant cum s-a degradat tot mesajul Pastelui si al Craciunului. Cred ca e mai important sa stii ce sarbatoresti decat toate ritualurile si obiceiurile pe care le tinem cu sfintenie. Alea nu au nicio valoare daca nu stim de ce le facem . Ce sarbatorim. 

"Cultura" la romani 1

Incep acest articol prin a va ura tuturor Sarbatori Fericite! Anul acesta nu am mai scris niciun mesaj de Craciun, din lipsa de timp, si imi cer scuze – dar ma voi revansa cu cel pentru Noul An.

Traim intr-o tara in care CULTURA GENERALA este “foarte importanta”. Nu poti trece de examenele “vietii” (Capacitate, Bac) fara a detine aceasta “minima” cultura generala (care, dupa parerea mea, este mult prea multa si chiar foarte inutila – trecem peste). Nimeni nu se poate angaja daca nu trece printr-o facultate (unde, desi se presupne ca te perfectioneaza in ceva anume – tot chestii de cultura generala, tot la un nivel de liceu, si tot degeaba! – la master se mai aseaza lucrurile, dar nici acolo de fiecare data.)de unde iti iei diploma de licenta , sau, mai bine spus, omul iese “Licentiat in notiuni de cultura generala” . Nu zic ca facultatea nu ajuta, da, ii ajuta pe cei care au pierdut timpul in liceu, si care au luat Bac-ul pe oua, branza si carne de vita (dar nu revin la capitolul invatamant in Romania ca scriu un roman, mai ceva ca “Idiotul” lui Dostoievski- si il voi numi “Idiotii”)

Ma uitam azinoapte pe Youtube … la momente amuzante atat din televiziune (oameni care Live nu se pot abtine din ras) din moda (manechine care se tavalesc pe podiumuri) etc. La un moment dat, vad pe bara de propuneri din dreapta paginii web un clip ” Cine au fost Adam si Eva?”.

Stiati ca noi suntem contemporani cu Adam si Eva? Tocmai ce a recunoscut un nene (tot in interviul respectiv) ca el a copilarit cu Adam si Eva, care au fost 2 imparati pe vremea lui, si nu orice fel de imparati – ci Imparatii lumii. Wow … De-aia a ajuns Romania asa? Ca a fost condusa de cei doi imparati ai lumii, in varsta de vre-o 5000 si ceva de ani? Wow… Senzational. Uite, Diaconescule, subiect de OTV.

Si daca ascultam mai departe vom afla ca ,de fapt, Adam si Eva, mai traiesc si acum si se pregatesc sa moara. O alta distinsa cucoana a stiua ea ceva despre Adam si Eva insa tot ea a declarant ca acum 2 saptamani, saracutii Adam si Eva … au fost iertati … Intr-o zi de sambata, acum doua saptamani, Dumnezeu l-a iertat pe Adam, si el i-a facut un cadou de Craciun Evei si i-a cerut lui Dumnezeu sa o ierte si pe ea. Nu? . :-s wow…dupa atatea mii de ani … cred ca acum pot sa moara linistiti.

Stiti cum a aparut omul? “Tatal Dumnezeu a zis sa fie fiinta de om, iar noi suntem din fiinta de om!”  Iar omul nostru care a rezultat, un ciocolatiu, a auzit teorii la ora de istorie la scoala (Scoala de la Marghia, probabil) si nu se poate decide in ce sa creada mai mult - in: teoria lui Darwin (sau a maimutei, cum a invatat-o el) sau cea a Duhului Sfant (Mama lui, doar, l-a invatat ca omul se trage din fiinta de om, din Duh Sfant) si ajunge la un numitor comun : Maimuta si Duhul sfant sunt din acelasi personaj. LOL. M-a uimit, insa, mama lui, care se pare ca nu a fost deloc la scoala (fatza de fisu care a fost numai in clasele 1 si 2) stie mai multe despre acest subiect decat baiatul, care a invatat el la istorie sau mai degraba religie, ca Maimuta este a 4a persoana a Dumnezeirii. Si , apropos, daca nu stiati povestea “Sfintilor Adam si Eva” incepe din istorie, de la romani.  Cred ca cei doi talhari de pe cruce erau de fapt Adam si Eva. Nu?  Si Adam a fost cel iertat si Eva cea neiertata, ca deh… pe vremea romanilor nu exista Mos Craciun. Si ce nu am inteles eu, tot din comentariul mamei creolului (care e ceva mai alba) insectele sunt pocaite? Sau pocaitii sunt insecte? :-? Hm…greu.

Dupa ce am intrat si mai mult in ceata, ne stinge un nene si lanterna  - “Adam a fost sotia lui Hristos iar Eva fiica acestora” …  Zau, nenea? Asta e la Literatura sau la Biologie ca la Religie am aflat ca Adam si Eva au fost doi sfinti, care au trait cateva mii de ani pana au fost iertati si acum pot sa moara linistiti, si la istorie, am aflat ca astia au fost niste imparati care au domnit de pe vremea romanilor pana acum cativa ani…Mai du-te si matale la scoala, ca , uite, creolul nostru a facut 2 clase, si stie …

Mergem mai departe “in sat” si aflam, ca AdamsiEva “a ” fost o femeie  pe timpuri. Inspirati au fost parintii acestei femei, dar avand in vedere numele , cred ca acest specimen era de fapt hermafrodit. “ghe imbele jenuri” (cum spunea si Caragiale).

O alta femeie, mai bauta ceva (sa nu ziceam beata) si-a adus ea aminte ca era si o carte scrisa despre Adam si Eva, si tocmai ce a recunoscut ca ea merga la biserica pentru “alte lucruri” … Mmmm :-s oare pentru ce?

Stiti ce ma irita cel mai mult? Faptul ca noi stim despre Ion si Ana, despre Moromete si Domnul Goe. Stim despre Otilia. Despre Hamlet, Romeo sau Julieta dar nu stim deloc baza, de unde ne tragem. Apoi, dragii mei, daca nu stim de unde ne tragem, sa nu avem pretentia sa stim unde ne ducem.

Aici aveti linkul cu interviul respecti – o dimineata placuta sis a nu radeti prea mult pentru ca o sa va doara burta!!! (http://www.youtube.com/watch?v=bt0BuYXJh8c)  

Cu sau fara membre ?!

Nu imi pot imagina viata fara maini : fara sa pot tine cana de ceai, fara sa ma intind dimineata cand ma trezesc, fara sa dau un sms cand am nevoie sau sa notez ceva ca sa nu uit. Nu ma pot gandi cum ar fi sa traiesc fara sa imbratisez pe cei dragi, fara sa ii tin de mana, fara sa pocnesc pe cine trebuie :)) fara sa am ce impreuna atunci cand ma rog. Nu as putea trai nici fara picioare, fara sa merg , fara sa sar, sa tzopai, sa alerg ... Si ma gandesc acum ... Nu scriu ca mi-e lene, nu ma rog ca mi-e somn, nu dau sms ca (cica) nu am timp, Nu imbratisez ca nu merita, Nu alerg pentru ca e greu, obositor si de ce sa alerg. Nu tzopaim pentru ca suntem maturi ... iar oamenii mari nu au voie sa isi exprime, vizibil, fericirea. Nu alergam la sport pentru ca e prea tarziu sau prea devreme pentru asa ceva. Numai scuze ... si cand ma gandesc cat de penibile sunt. Nu suntem fericiti :(  (zicem noi)... Sper sa putem trece peste toate astea si sa invatam sa apreciem tot ce avem - Nimic nu ni se cuvine ... Haideti sa ne folosim mainile si picioarele ... si la lucruri bune , nu numai la rele ;) O seara cat mai placuta!

Black and White ...

Black and White! 

So far and yet so close.So dark and yet so bright Shadows now ad then is light. So happy and yet so sad, so nice and yet so mad.So clean yet full of dust, You find now, then it's lost. Noncolors and yet so full of shades. Romantic words and after, all these blames.It's peace for which we fight. For me - Life is black or white!

 Two of them and yet so many meanings. White is pure and white is death, black is dark but also life. It's wonderful how these two in opposition and sometimes mean the same thing. So borring and yet is so important. I can not imagine my life without it. Without black and white! Life it's black or white! It's all about the angle you look from!

locul potrivit ...

Ma intreb cati dintre voi sunteti in asentimentul meu ... cati dintre voi considerati, la fel ca si mine, ca nu v-ati nascut in locul potrivit?! Da, se putea si mai rau :  China, India, Africa, dar se putea si mai bine. Tara asta parca ne limiteaza si ne indobitoceste tot mai rau pe zi ce trece. Traim ca sa muncim, si muncim ca sa supravietuim. La facultate ni se spune ca rolul acesteia este sa ne invete cum sa gandim! Oare?! A gandi inseamna a memora niste cuvinte, si a le spune mai departe exact asa cum le-ai primit? A invata pe cineva sa gandeasca inseamna sa vii sa predai intr-un stil comunist niste cursuri invechite si dupa terminarea studiilor acel student sa nu fie in stare sa isi aminteasca decat ce haine purtai, cu  ce culori erai vopsita sau ce ticuri si greseli de exprimare aveai?! Va invatam sa ganditi ca noi! Ca asa Trebuie! Ca asa e bine! Doamne! Oare cat mai am de auzit acest "Noi"? acest "Trebuie!"? Oare cand vom iesi din gloata? Cand vom alege sa iesim din mediocritate? Tinerii la 20 de ani devin parinti, se plictisesc, sunt tristi, demoralizati, sedentari. Tinerii la 20 de ani nu stiu sa se descurce in viata, dar ei stiu de Eminescu sau de Shakespeare, ei nu stiu sa plateasca niste facturi dar stiu Teorema lui Pitagora. Nu stiu sa isi exprime punctele de vedere dar stiu toate criticile marilor scriitori. La 20 de ani, tanarul trebuie sa zambeasca, sa fie fericit. Sunt, inca, tineri care traiesc vietile parintilor lor. Niste oameni frustrati care isi condamna copiii la acelasi stil mizer si stupid de viata ca al lor, din invidie si orgoliu ca nu cumva copilul sa il depaseasca financiar sau intelectual. Sunt tineri care platesc din greu greselile imature ale parintilor lor. Ideea nu cred ca este sa plecam cu totii din tara. Ci sa incercam sa ne revenim, sa punem piciorul in prag, sa nu mai fim atat de egoisti. Sa ne gandim la viitorul nu al nostru, ci al copiilor nostri. Sa lasam orgoliul. Sa nu mai impiedicam tinerii din a prospera doar pentru ca ne e teama ca acestia ne vor fura locul de munca. Si ce? exista pensii. Am fost invatat ca orice parinte ar trebui, in mod normal (dar ce parinti mai sunt normali?) sa se gandeasca la binele copilului. Si binele lui nu consta in ceea ce vrea parintele pentru el, ci ceea ce lui ii place sa faca (atata timp cat este in limite legale si morale). Cand spunem ca nu ne-am nascut in locul potrivit ne referim si la familia potrivita, anturajul potrivit, orasul, comuna sau satul potrivit, samd. Este trist sa vad tot mai multi tineri cu potential care raman la un nivel mediocru, indobitociti de familia si neamurile frustrate si de sistemul educational infect. 

Trezirea! Zambiti! Iesiti la aer, faceti-va un plan de viitor (asemanator cu cel de cariera) si dati-i bataie! Nu mai asteptati si ascultati de frustratii din jurul vostru! Nu mai plecati urechea la tot ce se spune in jurul vostru! Lui Bethoven i s-a spus : Esti surd! Nu poti compune! Si cu toate astea a compus unele dintre cele mai importante opere in istoria muzicii. Asa ca atunci cand vi se spune ca Nu puteti sau Nu sunteti in stare - Puneti osul la treaba si apoi aratatile ca  Puteti! Si inca un sfat pentru frustrati -  Shut the f*****g up! 

西比武

Sibiu...

Tocmai ce m-am intors de la plimbarea de seara din centrul vechi ... Un oras atat de minunat! Un oras plin de istorie si cu o incarcatura emotionala imensa! Atat de linistit noaptea si atat de aglomerat ziua! Un oras care ma face sa ma simt special. Un oras cu un aer aristocrat. Orasul unde si femeia de servici este o lady! :)) Treceam pe langa cladirile vechi si nu puteam sa ma abtin sa nu ma gandesc ce poze minunate ar fi iesit cu ele in prim plan, sau ce film frumos s-ar turna acolo. Deja imi imaginam scenariul si intreaga actiune! A avut dreptate un prieten cand mi-a zis sa dau la regie! E, Sibiul este orasul perfect pentru un regizor! Sau pentru un nebun ca mine care cum vede o cladire isi face intreg scenariul in jurul ei! Of. E tarziu! Sunt mandru ca pot sta intr-un oras precum Sibiul! Astept din minut in minut sa sune telefonul ... Va las acum. O seara frumoasa tuturor! Nani time!

Perfect morning!

Morning, Smile, Love,You, Orange Fresh, Mireille Mathieu, Hot shower, Chocolate -The perfect morning getting lost in LV website ... Mmmm I forgot the smell of the flowers ... i simply love it ... I love me life!

Intrebari comuniste!

Sunteti de acord cu spionajul? Cu acele intrebari tampite? Cu recensamantul? Eu NU! Daca intr-adevar i-ar interesa numai cati romani mai sunt nu ne-ar intreba toate porcariile! Iar daca vor CNP-ul sa se duca sa il ia de la politie! Eu nu le dau nimic- si va sfatuiesc si pe voi sa faceti la fel! Cand ti se cere cnp-ul nu miroase a bine! Iar eu nu am incredere in ambulantii aia care s-au oferit sa mearga din casa in casa. De unde sa stiu ca este autorizat sa faca asta? De unde stiu eu ca nu face actele alea pierdute? Sau ca nu ia datele de acolo si le foloseste pentru alte lucruri? Pun pariu ca 80 % din romani vor da cnp-ul. Asta este cea mai mare dovata de prostie si imbecilitate a poporului roman! Statul a uitat ca ne-a sfatuit s anu dam cnp-ul nostru strainilor? ci numai celor autorizati in locuri autorizate : precum primarie, politie, etc? Mi-e groaza! Eu il voi face la telefon acest kestionar prostesc! Pun pariu ca voi refuza sa raspund la jumatate de intrebari! 5000 lei amenda? Dar nu am refuzat sa particip ci doar sa dau detalii despre mine si viata mea. La urmatorul recensamant o sa fim intrebati si ce chiloti purtam, ce mancare mancam, Cat vorbim la telefon, cu cine, ce culoare ne c***m! Cea mai mare prostie! Si mai prosti romanii ca accepta! ;) Un recensamant ar trebui sa fie clar: Numele, Adresa, Cetatenia si atat! Eventual locul de munca si unitatea de invatamant sau d emunca unde esti acum! Atat! restu' ... Vaaaai! Asta vi se pare voua democratie? :o Eu deja ma infior!

La multi ani, TATA! (19.Octombrie)

Vreau sa incep acest articol prin a afirma cu sinceritate faptul ca sunt un om norocos! Fac parte din categoria acelor oameni care s-au bucurat de parintii lor, oameni care s-au bucurat de prieteni adevarati, de un acoperis deasupra capului si de sustinere totala din partea familiei, dar cel mai important: M-am bucurat de sanatate totala! Nu am o viata perfecta! iar daca as avea-o cred ca ar fi mult prea plictisitoare, dar : iubesc, sunt iubit, am 2 parinti cu creier, inima si sanatate. Am prieteni care imi sunt aproape in orice situatie! Nu sunt perfect , dar: zambesc, sunt fericit, sanatos, sunt sensibil, romantic (cum zicea cineva ;)) - dar cel mai important : Sunt exact cum mi-am dorit! Nu imi asum niciun merit pentru cele de mai sus ci le multumesc pentru toate acestea : lui Dumnezeu, parintilor, si celor dragi!

Tot timpul, tuturor le vorvesc despre mama si toata lumea ma intreba "dar tu nu ai tata?" Ba da! Am si mama si tata! Dedic,insa, acest articol tatalui. Tatalui meu! Provin din categoria oamenilor care au trait cu un tata alaturi. Un tata care nu a lipsit noptile de acasa. Un tata exemplu. Un tata exceptional! 

Tatal meu a fost acolo in fiecare seara. M-a ghidat, m-a ajutat, mi-a aratat drumul, am cazut si m-a luat de mana, m-a ridicat si mi-a zis "mergi! Nu renunta!". Un om care a petrecut ore in sir cu mine in parc netinand cont ca e vara, iarna, frig, ninsoare. A fost acolo! Un om care a avut rabdare sa raspunda la toate intrebarile stupide ale copilariei! Tatal meu m-a invatat sa fiu bland! Mi-a dat o educatie morala! Tatal meu este omul care m-a invatat sa tin lingura in mana si care m-a invatat sa tin stiloul si sa scriu. Tatal meu a fost cel care m-a luat si m-a condus de mana in primul 15 septembrie al vietii mele! A fost cel care mi-a pictat desenele pentru ora de desen! A fost cel care a strans in urma mea si a facut curatenie pana ... si acum :D Tatal meu este omul care m-a invatat sa apreciez viata! M-a invatat sa bat primul cui, sa sap prima floare! Tatal meu mi-a aratat ca nu conteaza cat esti de bolnav si cat te cred altii de leguma : atata timp cat iti pastrezi creierul liber si sanatos, totul este posibil! Tatal meu este omul care a plans atunci cand ma plecat departe! A plans cand am suferit! A plans si cand m-am intors de departe! De bucurie!  

Insa mai sus de toate, omul acesta mi-a fost si imi este TATA! Un tata exemplar! Un prieten exceptional! 

As dori in final, sa ii multumesc mult pentru toate momentele frumoase, pentru tot ajutorul si timpul acordat! As dori sa ii multumesc ca a spus Da in iarna lui 1992 ;) Ii multumesc ca a ales sa imi fie tata, dandu-mi ,astfel, sansa de a purta un nume atat de minunat ;) ! Nu doresc decat ca bunul Dumnezeu sa ii ajute, sa ii dea sanatate si viata lunga! 

Tata, iti urez un sincer LA MULTI ANI! 

Cu dragoste si respect Cristian Teodorescu, fiul tau!  

Sictir!

Seara buna, again! Chiar daca mi s-a reprosat (de catre o persoana la care tin enorm - deci nu a fost nici spus si nici primit cu rautate :), asta ca sa clarific lucrurile de la inceput! ) ca articolul de ieri a fost cam dur ... in seara asta nu voi juca mai bland. De data aceasta nu am mai avut o ora plictisitoare de pedagogie (ci una de literatura engleza) ci vreau sa vorbesc despre cu totul si cu totul altceva! Am ajuns sa imi fie frica sa mai deschid presa online sa citesc, sa nu zic de faptul ca la TV nici nu mai indraznesc sa sper! Nu am nimic cu calitatea proasta a presei, nici cu incultura jurnalistilor (in acest articol, pentru ca in general condamn cele doua lucruri de mai sus) dar de 3 zile incerc sa citesc si eu cateva noutati despre ceea ce se mai intampla in jurul meu pentru ca sunt satul pana peste de Confucius, si alte bazaconii! Incerc sa ma "cultiv" daca se poate spune asta! In fine ... ei, bine, nu pot! Toata presa este focusata pe subiectul anului, ca daca spun al saptamanii sunt foarte modest, si nu e cazul. Nu este vorba despre lady gaga being normal, nici despre Brad Pitt ... ci despre Huidu-si celebrul lui accident! Eu nu inteleg ce este celebru aici? Huidu? sau accidentul? Articole, buletine de stiri intregi, si talkshow-uri , toate au in ultimele zile aceeasi tema.Daca se discuta din perspectiva copilului lasat orfan in urma unui accident provocat de un indiferent, arogant  care se mai intampla sa fie si mare diva, as mai fi zis. Dar de saracul copil si mortii lui nu se intereseaza nimeni. Tot ceea ce conteaza este Huidu, familia lui care nu a patit nimic, masina lui de 100.000 euro si faptul ca el nu isi mai poate continua cariera. Sau poate din puscarie. Ce e mai jenant si intra chiar in penibil este faptul ca nimeni nu stie nimic concret. Toata lumea isi da cu parerea! Toata lumea face speculatii! De ce nu se asteapta un raspuns clar? Desi sincer? Nici speculatiile nici finalul concret si sigur al acestui caz nu intereseaza pe nimeni! De ce au impresia institutiile Mass Media ca acest cancan chiar prinde la public? Sorry! Pe Valea Oltului sunt sute de accidente saptamanal. Ii pasa cuiva? NO! (Apropos, spre Sibiu se poate merge si pe ruta Curtea de Arges- Calimanesti :)) Is the best way to go ... By best i meant the SAFEST way). Oki. Daca faceam eu accident apoi eram bagat in puscarie. Nicio judecata, NIMIC! VINOVAT! In cazul Huidu, puscaria... nu ii vad rolul. 8 ani de puscarie, dupa care omul iese si se urca iar la volan. Parintii copilului sunt morti, e doar el singur! Daca ar fi sa judec eu cazul acesta Ar plati o amenda zdravana, I-as ridica permisul si dreptul la a conduce, pe viata, si l-as obliga sa il adopte pe copilul ramas orfan! Sa bagi pe cineva in puscarie nu ajuta la nimic. Copilul ala ramane oricum fara familie, Huidu oricum iese peste 8 ani sau chiar mia devreme si se urca iar la volan. Alt accident, alti 8 ani! Nu stiu cum de nu v-ati prins de faza : Omul o cauta cu lumanarea! fara sa stie ca uneori mai si gasesti ce cauti! Imi pare sincer rau pentru el, dar data viitoare sa nu uite ca moartea e pentru fiecare : saraci, bogati, vedete, oameni simpli! Iar celor din presa le-as sugera sa nu uite ca acest accident nu e un lucru de tinut prima pagina o saptamana, nici un mare subiect de cancan, ci un moment dureros din viata cuiva, si ca astfel de lucruri nu sunt mai dureroase sau mai importante daca li s-au intamplat persoanelor publice, ci ele se pot intampla oricui!  As dori sa primesc un newsletter pe e-mail atunci cand se termina cancanul asta. Nu de-alta dar vreau sa mai citesc si eu ziarele si macar sa am ce citi! Multumesc!

Pedagogia - joaca de-a profesorasii

Fara prea mare tragere de inima, am hotarat astazi sa ies putin la aer si ca destinatie am ales : Ora de Pedagogie. De la ora 17-19. Desi nu este prima saptamana de cursuri, este prima oara cand merg la acest curs. Nu a durat mult ca sa imi dau seama cata plictiseala era. Profa foloseste, saraca, materiale didactice moderne, prezentari ppt, nu ar fi , in principiu, nimic de care sa ne plictisim (nu vreau sa imi imaginez daca ar fi mers pe principiile vechi de predare in ce hal ne-am fi simtit) ... dar materia asta este tare urata si plictisitoare mai ales ca noi invatam despre cum ar trebui sa fie profesorul ideal si sistemul de invatamant ideal. 

AR TREBUI ... pentru ca daca suntem atenti la principiile didactice si toate porcariile pe care le preda ea acolo, am vedea ca nimic din teoria aia nu este respectata. A spus ea ceva acolo de faptul ca ora trebuie sa fie antrenanta, partea teoretica sa fie pusa si in practica, mai exact sa se faca la o ora de teorie, 2,3 ore de practica. :o Duduieee! Ai vazut matale asa ceva in Romania? Da, la scolile private. Am atipit pentru 3 minute, cand o alta duda  s-a trezit sa zbiere din fundul salii de curs. La camp distinsa domnisoara - aici suntem o clasa de animale respectabile care deseneaza, dorm, beau ceai, suc, cafea, mai trag cate un oki la panou ... Dar noi nu urlam aici. Pe camp. Ca tot m-am trezit si iritat putin de distinsa colega si de parerile profei despre sistemul de invatamant ideal am intrebat-o (cand a ajuns la principiul numarul 4" Principiul legarii teoriei de practica" ) De ce la teoria invatata nu se face practica ? Un raspuns, cica gandit, din partea dumneaei a fost acela ca "Se face practica! Si principiile acestea chiar sunt respectate de catre profesori"! STOP! Deja mi s-a ridicat parul pe maini! "Ar trebui ce-i drept sa se faca, si  profesorii sa tina cont de aceste principii dar din pacate 95% dintre profesorii din romania habar nu au de ele, dapai sa le mai si aplice!" S-a gandit putin si a dat din umeri cu un zambet tamp! Ca sa scape de gura mea a incercat sa isi continue cursul, insa nici nu a deschis bine gura ca am pus o alta intrebare : " Dar cand vine vorba de practica... De ce nu se tine cont niciodata de teoria invatata in facultate? " Asta a shocat-o, blocat-o, maltratat-o si ucis-o. "Cum dragul meu Bogdan, sa nu se respecte?" (Tot anul trecut mi-a zis Dragos desi primele saptamani o tot corectam zicandu-i ca ma cheama Cristi )..."Bogdan sau Dragos?" Mai sta cateva secunde : Cristi! ALELUIA! Vedeti de ce sunt bune cataloagele? si agendele? Pentru ca o duduie uituca precum asta o sa puna maine nota ta lui Dragos sau lui Bogdan, si apoi, pe lista, in dreptul numelui tau, va aparea "Absent"."Cum vine aia sa nu se tina cont de teorie? Dar ce se face? ". Femeia ori nu se uita la TV ori cine stie, poate ii place cancanul si haznaua media din Romania! "Doamna! Un an pe la Jurnalsim am facut la teorie de mi s-a luat (de-aia am si renuntat pentru ca eram invatat niste chestii pe care le stiam sau le puteam invata si singurel acasa din carti)! Practica - mai rar (mai multa ce-i drept decat la litere) Insa 1. Am prieteni care lucreaza in televiziuni si presa si mi s-a confirmat ca una inveti in facultate si alta este pe teren.2. Priviti programele de stiri, ziarele, Presa in general , nu este altceva decat cancan, barfa, prostie- O hazna a intregului popor! Pentru ca teoretic, nimeni nu te invata sa devii penibil si cretin in facultatea de jurnalism! " ... tacere ... "Dragul meu Bogdan ... Cristi? Dragul meu Cristi uite avem aici doua studente la jurnalism. Sa le intrebam pe ele". Ma scuzati! Nu stiam ca stau in clasa cu viitoarea Senzuala de televiziune (probabil pe undeva pe la Oarja TV avea sa ajunga). Se intoarce celebra vedeta, marea jurnalista a anului , cu o fata de tarancuta tampa de la strabuna din cucuieti ,la mine si pe un ton  oltenesc cu un aer de Madmoiselle imi spune "Acum depinde de fiecare!" M-am uitat shocat la ea. Am izbucnit intr-un ras isteric si politicos am intrebat-o "Ok. tu cine esti?" ... M-a lamurit... Deci Mass media in romania sunt asa pentru ca totul depinde de fiecare! Corect! Ora s-a terminat. In sfarsit. Profa anunta ca cine nu poate veni miercuri, sa ramana si de la 19-21! Apoi in cazul asta prefer sa vin miercuri! Dar constient fiind ca ora va fi la fel de plictisitoare prefer sa revin in acelasi stil fashion la urmatorul curs: Luni! Pana atunci, ii sugerez stimatei mele colege de la jurnalsim sa revina la realitate, sa invete sa dea un raspuns, sa isi sustina o parere, sa ia cateva lectii de dictie (sa nu mai scuipe peste tot) si profei noastre (care apropos, e tare draga dar tare prostana) i-as sugera sa Nu ne mai predea despre sistemul de ivnataman ideal si cum sa facem fata in el. Pentru ca nu vom lucra in el! Ci mai degraba sa ne invete cum sa supravietuim intr-un sistem comunist, autoritarist. Un sistem alandala unde totul "depinde de fiecare"!

Peisaj ...

 Stau la caldura in camera de camin, privesc pe geam- zidul fermecator din fata geamului, dar reflectia soarelui in gemurile centralei din peisaj, imi bat in geam. Florile coloreaza putin peisajul gri dat de betonul cladirii, si imaginea ruginei de pe geamurile acesteia. Un contrast atat de frumos, brusc, dur, si totusi cald. Ma gandesc cu drag la acel fluture care vine in fiecare seara la mine la geam, chiar daca este ger afara ... A cazut un fulg de nea ... :) In aer miroase a iarna ... si fluturele mi-a spus cu zile in urma ca lui ii miroase a iarna ... si avea asa un zambet dulce cand mi-a zis ... :) Dar el nu se sperie...Nu se sperie de iarna, de ger. El zboara in continuare. Cat curaj!!! Cata maiestrie... Cata dragoste ... 

A trecut vacanta cu trenul din ... China

A trecut si vacanta de vara! Atat de scurta mi s-a parut prima jumatate dar atat de lunga mi s-a parut a doua jumatate, mai exact spre sfarsit. Ultima luna. Vacanta aceasta a fost una speciala. 2 saptamani de vis la mare, care nu s-au terminat tot la fel de happy (cel putin eu nu eram happy din cauza arsurilor de pe spate). Am invatat pentru bursa si am plecat - in China ... Nu este important cat am stat in China ci faptul ca am pus piciorul in Asia. in China. Am zburat cu avionul cat pentru tot anul, si mi-am dat seama cat de happy pot fi cei care lucreaza in echipajele din avioane...Sa fii tot timpul acolo sus ... Sa vezi apusul, rasaritul de deasupra norilor! Ce poate fi mai minunat? Tot vara aceasta am cunoscut oameni speciali. Oameni care din acel moment au fost cu mine, chiar daca eram la mii de km de ei, ei erau acolo, alaturi de mine ... Oameni speciali care m-au sfatuit, care mi-au spus o vorba buna, care m-au facut sa inteleg ... lucruri, oameni, intamplari. Vacanta aceasta a fost momentul in care mi-am dat seama de prietenii pe care ii am cu adevarat alaturi de mine, si asa a inceput curatenie de toamna in listele de mess, facebook, si alte cele. Tot vacanta asta am inceput sa zambesc mai des, m-am indragostit, am ras, am plans, am trait emotii puternice. A fost vacanta in care mi-am dat seama cat de bine este ACASA ... A fost o vacanta minunata ale carei actiuni au efecte chiar si acum ... si cred cu convingere ca vor avea mult timp de acum incolo.

Message to a butterfly (real story)

Te-am vazut pentru prima oara in seara aceea calda de toamna pe cand nu erai decat o omida. Un suflet oarecare,un vis, o speranta sau poate o iluzie.  Am adormit cu gandul la tine. Nu credeam ca te voi revedea, insa noaptea urmatoare te-am vazut iar la geamul meu. Mi-ai soptit ceva… Nu stiu ce, dar am simtit un fior. Te-am privit lung… Si am adormit.  Au trecut nopti … zile …in care speram sa te revad. Dar … nu ai aparut. Pana  intr-o seara, cand am vazut la geamul meu un fluture. Atat de frumos! Erai atat de frumos. Te-am privit si am inteles imediat ca omida cu care obisnuiam sa vorbesc si la care priveam zambind noapte de noapte a devenit un fluture.  Ti-am invatat vorba, privirea, zobrul chiar si soapta. Ziua imi lipseai atat de mult, dar stiam ca noaptea vei reveni dinou la fereastra mea , si astfel puteam petrece iar timp alaturi de tine.Vis! A fost un vis. M-am trezit. Unde e omida? Unde e fluturele ? M-am dus la geam si am asteptat...

Seara , cum ma uitam pe geam am vazut fluturele. Era fluturele din vis. Fluturele de care ma indragostisem. Am fost cel mai fericit om cand l-am vazut… cand te-am vazut. Era prima oara cand erai real langa mine, si totusi parca te-as fi cunoscut de mult timp.Te-am lasat sa intri in camera.Ai inceput sa zbori. Simteam ca esti fericit. Liber.Te-ai pus pe umarul meu si mi-ai soptit dinou. Am inteles acum ce. Dar nici nu am apucat sa zambesc si ai si plecat… Oare? Am refuzat sa ma indoiesc si mi-am spus ca sigur te voi revedea. Sigur te vei intoarce. Acum stiu ca nu esti un vis, ci esti o amintire vie. Existi. Imi voi aduce mereu  aminte de prima soapta, primul zbor, primul sfat,primul zambet, prima imbratisare. Primul sarut. M-ai invatat sa fac pasi mari, sa cred, sa visez, sa indraznesc.M-ai invatat sa te iubesc! 

Tara arde si baba se piaptana - Circul din Somalia

Nu stiu ce credeti voi, dar tot taraboiul asta cu "copii care mor de foame in Somalia" mi se pare penibil si strict de natura politica. Si pana anul acesta mureau copiii de foame prin Somalia si nu numai. Mor ei de foame si in Romania, dapai in Somalia. A nu se intelege ca sunt fara inima, crud si nepasator. Din contra ... sunt putin iritat de faptul ca pe cei din alte tari ii vedem cum mor de foame, dar de copii din Gara de Nord, din canale, copiii crescuti pe strada, la noi, in Romania se pare ca am uiat. Si vecinii mei mor de foame? De ei saracii au uitat alesii nostri. De ce nu ii angajeaza nimeni? Ca nu au facultate? Apoi si sa faci facultati si masterate sa ajungi casnica mai bine lipsa :)) . Mie tot acest taraboi, repet, mi se pare strict politic. "Haide sa le distragem prostilor atentia de la adevaratele probleme ale societatii (de natura economica sau politica) si sa le bagam pe gat ce se intampla la Cuca Macaii." Daca ei arata lumii intregi problemele din Somalia, cu ce ii incanta pe cei de acolo, si cu ce ii ajuta pe romani? Cu ce ne ajuta pe noi ca ne incarcam cu problemele alora (ca noi, NU avem nicio problema)? Ne tin alea de foame? Ne dau ele de lucru? Nu facem altceva decat sa ne gandim cu mila la ei, si atat. Fizic si material nu putem face nimic pentru ei decat sa pierdem timpul la tembelizor sa le plangem alora de mila in timp ce copii nostri sunt pierduti. Haideti sa incetam cu tot balciul asta mediatic - faptul ca se dau stiri despre ei nu le va da lor hrana si nu asta ii va ajuta. Si  in Somalia vor continua sa moara copii de foame si cu stirea si fara stirea noastra. Dar repet, haideti sa ne uitam la somalezi, saracii, si sa uitam de adevaratele probleme ale tarii noastre. Si ale lumii. Putem sa intram si in razboi, ca noi tot pe altii o sa ii vaitam ! Dar ma bucur pentru un lucru - faptul ca presa e chiar desteapta, iar clasa politica isi cunoaste bine poporul - Ne-au gasit punctul slab si ne hranesc ... cu porcarii, ca ei sa isi faca de cap mai departe. Noi ne pierdem timpul la porcarii la televizor, ei  fac bani pe timpul nostru pierdut (si ne miram ca nu avem joburi - apoi deh, daca noi asteptam sa ne gaseasca E-jobs de lucru si clar sa fie ceva cu program de 2 ore, sa stam acasa, si sa primim bani- si sa nu uitam "Time is money")...si uite asa merge tara in continuare- Tara arde si baba se piaptana!

Victory Photo comment - 在北京

Mesajul de mai jos reprezinta un comment la o poza de pe facebook. O poza facuta in aeroportul din Beijing.(http://www.facebook.com/photo.php?fbid=285392324810408&set=t.100001344873821&type=1&theater)

God ce zi a mai fost si aia ... :) Mi-amintesc acum cu zambetul pe buze de ea, dar atat de stresanta si plina de lacrimi, durere si regret a fost ... Dupa un Drum foarte plictisitor cu Aerosvit sa te trezesti la Cuca unde nimeni nu stia engleza ... (Ce noroc am mai avut si cu Veronica). Sa mai zic si de pilotul de la Air France care mi-a rupt sandaua? Noroc ca aveam tona de incaltaminte la-ndemana.Nu imi aminti, Iulia, draga, de clipele petrecute prin Beijing cu Florina :)) ea se distra de minune in timp ce eu muream d enervi si as fi pocnit pe toata lumea din jurul meu :)) La gara sa nu mai zic ... cand am asteptat afara si o cershetoare nebuna a venit la Florina sa latre, si nu mai pleca... a fost de coma. A fost ... amuzant intr-un final ... :) Sa vezi doi cretini cu bagaje de 30 de kile urcand scarile Garii si autogarii din Beijing. O ma ga! Mai era si ziua Florinei, apoi astfel de zi de nastere nu mi-as dori Ever!Totul a inceput sa fie mai domestic si comestibil cand am intrat in KFC.in gara. A fost altfel. sau sa vezi o sala plina (6 terminale) de oameni holbandu-se toti la tine. Si Salbaticia in care am ajuns cu taxiul in Shijiazhuan. Nu imi aminti. ca pe net totul era in centru si ei ne-au dus in centrul ... campului :)) .... Dar una peste alta mi-e dor! Mi-e dor de saracia de acolo, si in ciuda acelei saracii oamenii zambec, te ajuta, sunt happy...multumiti. :( Mi-e dor de cafelele din Starbucks ... si de comenzile de la shaorma (cand i-am cerut lipton si mi-a dat suc de mere praf cu sifon, ca la tec :)) )  

Ce vremuri, ce zile ... ce dor...!

Tru' storry

Mergeam intr-o dupamiaza de vara prin campusul de la Cambridge cand am vazut urmatorul mesaj scris pe o tablita in vitrina unui magazin "The more I study-the more I know, the more I know- the more I forget, the more I forget - the less I know- so why study? " Da, in campus la Cambridge scria asta. Am ramas uimit, si placut surprins. In seara aceasta, vorbind cu un prieten, si-a adus aminte ca imi promisese ca imi trimite o povestire.de fapt este o intamplare - reala- si m-am gandit ca as putea sa o impartasesc si cu voi. Nu de alta dar e prea adevarata si m-a facut sa ma gandesc mai bine la ... mine si la ceea ce vreau sa fac in continuare (A nu se interpreta!) 

Lawrence Ellison,  presedintele Oracle a tinut urmatorul discurs studentilor care au terminat  facultatea Yale. N-a putut sa-si termine discursul deoarece a fost dat jos de  pe scena. Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici  un director proeminent. Acuma sigur sunteti bulversati. Asta e normal.  Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat  facultatea ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati?  Stati sa va explic.

> >Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai  bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates,  cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Deoarece Paul  Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a  cazut la facultate si voi nu.  Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el  de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in  ascensiune. Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal.  Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati  facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa  munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta  (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi. O sa aveti nevoie de cunostinte,  de programare la terapie la un psiholog. Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati  oameni de pe pamant. Si va trebui sa va impacati cu un salar patetic de 200.000 dolari pe  an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara. Acuma, probabil va ganditi daca  mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa. Voi sunteti deja pierduti. deja  aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acu' ma  adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA,  FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca  sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe  scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita  agentilor de paza ....."

DG - a great musical evening

DG - Sa nu creada careva ca vorbesc despre moda, haine si diverse. Ma rog, o sa aduc si despre acest capitol vorba dar mai incolo. DG vine de la David Garrett. Da, DG la Sala Palatului. Un show exceptional. Un show de milioane! (mai ales cand esti in compania cui trebuie). M-am dus la concert putin buimacit.1. Nu stiam unde se tine exact si 2. Nu stiam cine e David Garrett. :) Funny nu? Mai funny a fost ca am intrebat cine e acest "necunoscut" in gura mare in sala inainte de concert, in loc sa o fac in taxi. Privirea domnului de langa mine nu a fost chiar funny - si il inteleg :  Adica vii la un concert si nu stii cine canta? Sau nu sti cine e cel care canta? God - era vorba de unul dintre marii violonisti ai lumii. So what? Pentru mine nu era decat un blond tanar, foarte fashion si care canta exceptional. Abea la sfarsit am realizat de fapt cine era acest om, si ce putea face el din vioara aia. God, cata maiestrie! Pauza - a fost cel mai trendy moment. Atat de mult imi place sa stau si sa privesc lumea, sa observ... si sa comentez, bine inteles. Stateam in pauza, atat de relaxat,priveam in jurul meu si ... ma amuzam, mai comentam, ceva obisnuit. Atatea persoane care nu au nicio legatura cu muzica clasica, cu astfel de iesiri, sa nu mai zic ca multi nu aveau habar cum ar fi trebuit sa se fi imbracat la o astfel de ocazie. Pantaloni de latex albastri, pe o tanara duduie, pantaloni scurti si maiou pe un tanar "domnisor". The Pink Panther - da, o stimata duduie umflata cat Milka, negrutza, imbracata in roz cu dantele negre...Penibil. Defila prin fata mea pierduta...Cea mai tare faza a fost cand o tzacanita din fatza mea a pus un ziar pe care il tinuse in mana, in geanta si apoi i-a facut semn sa taca. What? Ca la prosti! Ori nu vedea ca nu e nimeni langa ea, ori nu si-a dat seama ca ziarele nu vorbesc. Ma rog, nu vorbesc pe cale orala, ci doar prin scris. Concertul incepuse deja sa mi se para vesnic tocmai pentru ca muream de foame. A meritat, insa, datorita finalului exceptional. Piruete facute cu instrumentele, iar Garrett si-a aratat adevarata valoare prin niste ciupituri ale corzilor cu arcusul infernal de greu de realizat.  

A fost o seara minunata! Atat de minunata incat era sa uit ca tot azi am cunoscut-o pe M. O fata tzacanita, ma scuzati - de-a dreptul nebuna, dar foarte desteapta si de treaba. Si daca ma gandesc mai bine - cine nu e nebun in zilele astea? 

Home Alone

Hi there! It's been a while since i have last written. I really missed that. Anyway. I got used with Romania, again, after tha whole China thing. I've been a little bit busy these last few days, and now i am Home Alone! Yeah, not the movie, just me, and myself, at home, with no parents, no relatives, friends or anything like that. Oh yeah, i forgot about the dogs. I am with my dogs. Anyway, inside i am alone, so that is Home Alone, isnt't it? Oh no, i forgot again. I am with my laptop and of course, with You, the one who reads these lines. I was thinking of going out, walking, forest? No, it's too late for the forest, and I am alone. Or watching movies (this is what i have been doing for the last couple of hours- so NO). Or just thinking. About what? Yeah, i know - eating, a well-worthed bath and sleep ... :) that's it ... :)  I'd rather prefer YOU being here, talking, watching the stars, a movie - romantic or comedy, some wine? And a great night of talking, to remember things,telling stories. And sleeping, of course ... But You are not here, so i'm gonna spent it the way i said earlier. I wish you have a great night ... 'cause i'm having one - oh yeah - I AM HOME ALONE ;) see ya !

Chinese journal ...our first 3 days in China :)

27.08.2011

·         Ora 6 dimineata. Ma indrept spre Gara de Nord (Bucuresti) nerabdator si totusi speriat, cu ochelari de soare pentru ca nu cumva sa ma vada cineva de pe strada sau din metrou ca plang. Da. Plang – tot de teama.

·         Ma intalnesc cu Florina si dupa 1h apare si mama cu masina, ne imbarcam si pornim spre aeroport. Odata ajunsi acolo, facem Checking-ul si ne intoarcem sa ne luam La revedere de la cei dragi. Cel mai urat si dureros moment din viata mea! Sa iti privesti parintii in ochi si sa le spui “Ne vedem la anu! Take care!” Ii pup si plec. Vreau sa ma intorc dar nu pot – m-as simti mult mai rau. Nu suport sa imi vad parintii plangand.

·         Odata ajunsi la securitate, ofiterul care ma pipaie peste tot si din cauza caruia rad cu hohote, ma intreaba daca nu cumva vreau sa ma duc in China si sa fac revolta (bate apropoul la situatia din America). Termina de pipait, domnul, si ajungem la poarta (eu, Florina, Iulia si Bianca). Vad in jurul meu numai lacrimi. Dau un mesaj, cateva telefoane si cu greu ma abtin sa nu plang la telefon. De nervi ma duc cu Iulia prin toate magazinele din aeroport, ne uitam, testam toate cremele si parfumurile posibile si … PLANGEM. Am lasat in urma oameni speciali, dragi, prieteni si cel mai dureros - Familie. Stand la rand pentru imbarcare facem cunostiinta cu o chinezoaica draguta care mai stia si putina romana, engleza foarte bine, si asa incepem sa ne facem prima prietena in China…Ne imbarcam.

·            Am ajuns in Kiev. Drumul a fost scurt (1h30) dar enervant pentru ca dinou echipajul vorbea numai in rusa iar cand vorbea engleza numai rusii intelegeau. M-am indragostit imediat de limba asta! Ce a fost frumos, insa, faptul ca ne-a dat deja o gustare (pentru un drum de o ora jumate). De nervi si plictiseala m-am asezat in sala de asteptare si cand sa imi bag laptopul in priza pentru a sta pe net putin mi s-a rupt stecherul. Acum hai sa stam sa ne uitam unii la altii. Ma duc cu Florina prin magazine. Invatam sa salutam in rusa desi stiau si ei sa zica Hello! Si nimic mai mult! Trist. Sa ajungi intr-un aeroport si nimeni sa nu stie engleza! Apoi pe ce criteria sunt oamenii astia angajati? Magneti, ciocolata, M&M si hai sa asteptam – 3 ore. A sosit momentul imbarcarii. Daca la primul zbor am fost intr-un avion de 50 de locuri si jumatate goale, in cel de la Kiev spre Beijing totul era plin, pe 3 randuri. Dorul de casa a inceput si mai tare! Cu televizor, muzica individuala, un loc la geam 2 mese si bautura la discretie zborul a fost fain. Dar – LUNG!

28.08.2011

·         Am ajuns in Beijing. M-am crucit si am zis “Clar trebuia sa imi fac un checking si la cap inainte sa plec. Numai un nebun face ce fac eu.” (dar pana acum totul era bine si nu stiam deloc ce urmeaza. Daca am fi stiut am fi plecat cu primul avion inapoi.) Ajunsi intr-unul din cele mai mari aeroporturi din lume am fost shocati sa vedem ca NIMENI nu vorbea engleza! Am avut noroc cu Veronica (numele romanesc al chinezoaicei pe care am intalnit-o pe Otopeni). Ea s-a dus,s-a interesat de autocare, autobuze, TOT. Ne-am luat la revedere de la Iulia, Bianca si Veronica, si cu Florina am pornit spre… gara. Drumul a fost de 100 de minute. Aerul era asa apasat, imbacsit, urat mirositor si poluat. Cerul, desi era soare, era gri, si cu tristete si regret am primit informatia cum ca in China, cerul este gri din cauza poluarii si soarele va fi pentru noi numai la nivel mental. Atat. Din autobuz, la inceput, Beijing-ul parea nepopulat, dar claxoanele interminabile ale masinilor mi-a dat de veste ca ma inselam.

·         Coboram din autocar si nici nu ne gandim bine in ce directive trebuia sa mergem spre gara, si doua femei incep sa ne traga de bagaje, de haine si sa latre la noi. Ele, saracele, vorbeau chineza dar pentru mine nu parea altceva decat un latrat. Ele de fapt vroiau sa ne duca bagajele la gara cu o remorca trasa de bicicleta. “多少钱？(Duoshao qian? – Cat costa?)”- 10 RMB. Doamne, o avere! Nu stiam care sunt preturile, si pentru ca nu s-a parut scump am refuzat. S-au enervate duduile si au inceput sa urle mai tare. Speriati, am plecat de acolo rapid. Dupa 100 de metri, doamnele, erau in spatele nostru si continuau sa urle si sa latre la noi. Am ramas shocat. Vroiam acasa! In China ramai uimit de cate lucruri ciudate poti vedea in 10 m de strada.  Pietari, oameni care fac de mancare in mijlocul trotuarului.

·          Ajunsi la gara m-am crucit, am pufnit in ras, apoi direct in plans. Oamenii stateau pe jos prin gara (nu doar saracii si aurolacii- TOTI). Modul lor simplu de a trai m-a enervat si socat in acelasi timp. Obisnuit cu viata sofisticata si complicata de la noi, pentru mine era ciudat sa vad ca ei asteapta trenul 2 zile in gara dormind pe jos, sau daca le este somn se pun pe o patura pe jos, pe trotuar, intr-un colt, si DORM! Crezand ca in Beijing sunt mai multi straini, nu ne asteptam sa se uite toti oamenii la noi de parca eram extraterestri. Ignorandu-le holbatul, ajunsi la casa de bilete, unde spre uimirea mea, domnisoara de acolo stia engleza. M-a enervate atunci cand mi-a zis ca trebuie sa astept paa a doua zi pentru un tren in directia pe care o doream. Totul era ocupat. EU? Sa dorm in gara precum oamenii aceia? Am vrut sa ma intorc la aeroport, sa iau bilet inapoi spre Romania sis a o las balta. Florina a fost cea care m-a sustinut si amintindu-mi de sfatul si incurajarea pe care mi le-a dat R. inainte de a pleca m-au tinut tare.

·         Am iesit din gara si cautam pe cineva mai emancipat care ne gandeam noi ca ar sti putina engleza. Wei! Speak English? In sfarsit. L-am rugat pe baiat sa ne ajuta sa putem sun ape Veronica. Da! Deja aveam urgenta nevoie de ea. Ne-a dus baiatul impreuna cu sora si prietena, cred, la autogara, sa luam autobuzul spre zona in care statea Vero. Am ramas uimit de faptul ca s-au pus fiecare sa ne ia cate un bagaj, lasandu-ne pe noi numai cu gentile de mana. Ajunsi la autobus ne-au spus cate statii avem de mers (17) si ne-am luat la revedere.

·         Ajunsi la statia respectiva, am incercat sa o sun pe Veronica sa vad unde este si sa ii spun ca am ajuns. In loc sa raspunda Veronica, a inceput robotul sa latre, apoi in engleza mi-a zis un gentleman ca fatuca asta era out of service! Adica nu avea semnal. Unde era? Ne-am asezat in fund pe marginea unei bordure si am am inceput sa ne uitam in jur, sa zambim la sutele de oameni care se holbau stresant la noi. Ma uitam in jur uimit de cat de diferiti sunt oamenii desi locuiesc pe aceeasi Planeta! O vad pe Vero! Poi – Ni hao! Unde ai fost duduie? Ca muream aici! Am mers cu ea la camin la un prieten de-al ei. Ne-am lasat bagajele si am plecat sa ne plimbam. Ne-am pus pe o bordura (In China nu exista banci de stat nici pe strada nici in parcuri, sau poate cu mici exceptii) si am adormit instant. Caldura era sufocantaL (In China, caldura nu este data de soare, ci de poluare si aglomeratie). Dupa 15 minute, ne intoarcem la caminul baiatului, si ne lasa sa dormim la el in camera cat timp pleaca el la gara cu Veronica sa isi ia bilet de tren. What? La mine in camera ar dormi eventual prietenii. Dar straini? Baiatul nu ne cunostea decat de cateva ore si deja dormeam la el in camera. Ne-am trezit si am luat taxiul spre gara. 3 euro pentru 20 de km. :o Ce ieftin! A inceput sa imi placa.

·         Starea mi-a trecut cand am ajuns la o pasarela pe care trebuia sa traversam strada si nu puteam urca decat pe scari normale pentru ca in China nu merg scarile rulante decat separat. Adica azi merg cele care urca, si maine cele care coboara!  Cu 30 kg in mana am urcat treapta cu treapta. Si am ajuns in Gara. Securitatea la intrarea in gara este exact ca cea de la aeroport. Pana sa intram, am stat afara pe bagaje. Florina s-a speriat cand a venit o cersetoare care a cerut bani si a latrat enervata si enervanta continuu timp de 5 minute. Plangeam, radeam, regretam, imi cautam putere sa merg mai departe. Deja ma manca pielea si imi fusese rau toata ziua, si acum numai de oamenii astia nu aveam eu nevoie. Mi-era dor de casa. De prieteni. De familie. De Bucuresti. Bucurestiul devenise deja gradina Eden, pentru mine, si sa nu zic ca in Bucuresti nu este poluare DELOC in comparatie cu orasul asta. Am asteptat sa intram in gara, dupa care am luat magazinele la rand si ne-am oprit direct in KFC. Mai erau si alte magazine cu mancare, dar nu intelegeam nimic din ce era acolo asa ca am preferat sa mancam ce stim deja. Am ajuns in tren si dupa 2 ore am ajuns la destinatie.

·         Aici, am luat taxiul si ne-am dus la facultate. Era 12 noaptea. Ajunsi am ramas socati ca nimeni nu era acolo afara de paznici, si muntii de gunoaie Dupa 10 minute au sosit la noi 3 studenti care rupeau o engleza stricata si ne-a condus spre dormitoare. Finally!

·         Nu despachetez nimic. Poimaine plec acasa. Am trimes mesaje in tara. Am cerut sfaturi. Le-am primit. Toate erau pe invers de ceea ce imi doream eu. Ma intrebam, Doamne, dar oamenii astia (familia si prietenii) nu stiu si ei sa ma sustina, sa ma lase sa vin acasa? Ei probabil inteleg ce simt eu , dar nu imi e de ajuns. Vreau acasa! Mi-e dor de tot! Am lasat in urma tot ce iubeam. Tot ce aveam mai scump si mai drag. Am pornit ca un nebun in lume. Nu stiu ce sa cred. Trebuie sa fiu aici? Sau Nu? A fost un moft? Sau o sansa pe care nu aveam voie sa o ratez? Eu am vrut sa merg in China sa studiez, nu in lumea a 3a, nu in Romania din anii 1920. Imi place in China ca oamenii sunt foarte prietenosi si daca te pot ajuta o fac cu cea mai mare placer. In rest – NU imi place nimic aici. Spunea cineva in avion ca ei (chinezii) au salarii mici, dar si preturi pe masura. Eu as continua – si traiul si conditiile pe masura. Prefer situatia din Romania. Prefer viata sofisticata din tara. Aici totul e prea simplu, infect si inuman. Stau singur in camera, intr-un apartamen cu 3 dormitoare, o bucatarie si o baie. La camera, nu am geamuri, ci doar plasa de tantari si celfoan lipit cu banda adeziva. Baia micutza si infecta. Bucataria ceva mai mare dar la fel de infecta. Gresia portelanata de pe jos imi place. Patul dublu, si asta imi place. Dar ce ma gac cu baia? E infecta. Vreau acasa! Acum ma bag la somn pentru ca imi ajunge. Vreau sa plang in perna, sa dorm, sis a visez. Sa visez ca sunt acasa. O lume mai buna, mai frumoasa.

29.08.2011

·         Mi-am pus noaptea trecuta telefonul sa sune la 6 dimineata pentru ca la 7 a trebuit sa plecam la analize. Nu a sunat! Am pus telefonul care era inca setat pe ora Romaniei. A venit colegul din camera alaturata si m-a trezit. Am mers spre statia de autobus. Era zi. Puteam vedea gunoiul si starea infecta a satului. Desi eram tot in oras, eram undeva la Oarja, pe coclauri, uitati de lume. Gunoaie peste tot si oamenii astia enervanti care se holbau la noi de parca eram Lady Gaga si Brad Pitt! Am facut cunostiinta cu Ma (in Ro. - cal J). Este o profesoara faina dar chiar enervanta. Afara de faptul ca nu stie engleza deloc, mai vorbeste si ca o moara stricata. Noroc cu colegul de apartament care stia si chineza si engleza. Ajunsi la spital am zis ca acolo ma mut. Conditiile de lux m-au facut sa cred ca este o speranta pentru tara asta sa iasa din situatia asta intr-un viitor (destul de indepartat). M-am speriat cand pentru testul de urina, in loc de recipient mi-a dat un paharel de plastic. Du-te! A fost amuzant cand am intrebat unde aduc paharul dupa aceea si doamnele de acolo au inteles daca pot sa ma dezbrac acolo sa fac acolo. J Doamne. Parca vorbeam chineza pentru ei. De fapt problema era ca nu vorbeam chinezaJ Florina a inteles ca la baie trebuie sa umple paharul acela, dar nu a stiut ca trebuie lasat acolo in baie pe raft (avea cod de bare si il luau ei la sfarsitul zilei) si a iesit cu el pe hol. In vazul tuturor.

·         Ne-am intors in vagauna noastra, dupa analize, si impreuna cu Florina am ramas la cumparaturi. Ne-am luat de toate : prosoape, cuti pentru depozitare, fierbator electric, termos, paina, compot, apa, pahare, detergent, si tot ce mai trebuie pentru utilizare de menaj. Am ramas uimit sa vad ca nu se gasesc deodorante L. 150 RMB. Wow. Totul 60 de lei? Apoi in Romania cheltuiam 200 lei pe toate astea, clar! A inceput sa imi placa. Cheltuiesti in continuu si nu simti ca banii se duc. Am lasat cele 6 plase cumaprate, la camin si cu Florina m-am dus sa cautam sa mancam ceva. Ea nu mananca paine, si nici fast food, iar in zona, afara de fast food si porcarii de-ale lor nu se gaseste altceva.

·          Am gasit din magazin in magazin un starbucks, cu librarie. Muzica internationala de calitate, o atmosfera calda, britanica, unde am putut cumpara o pizza, un ceai rece, o cafea rece. Pentru 5 RMB am primit si card de reduceri la ei, asa ca sa tot bem cafele si sa mancam Pizza. Ne-am intors la cumparaturi. Incepuse sa ne placa ideea. Ne-am mai luat fiecare cate o geanta, o pereke de okelari de soare si am mai mancat la un fast food unde am cerut ice tea si mi-a dat suc de mere de la TEC J. Am luat la picior toata strada si mi-a palcut faptulc a aveam acolo un mic paradis (din lumea a 10-a ce-i drept) al cumparaturilor. Din 10 magazine, 4 sunt frizerii. 

·         Lumea asta de aici e chiar enervanta. Se uita toti la noi cat e ziua de mare. Chiar suntem un shoc pentru ei? Eu inteleg ca suntem singurii europeni din tot campusul, dar nici chia rasa. Deci din 30.000 de student, noi 2 suntem singurii europeni.J Ajunsi la camin  la Florina sa mai vorbim, dupa o plimbare de seara printr-un campus cat Sibiul de mare, m-a enervate sa vad ca imi trecuse mie depresia si o apucase pe Florina. Da. Cea care cu o zi inainte imi ridica mie moralul, acum era saraca la pamant cu nervii. Mie a inceput sa imi placa. Apoi tot omul stie ca unde sunt magazine acolo ma instalez eu. Daca nu ar fi magazinele astea aici m-as plictisi enorm. O inteleg. E greu sa stii ca esti intre 30.000 de studenti, intr-un oras cu 10 milioane de locuitori, si totusi sa fii singur. Telefoanele in tara costa o avere, prieteni nu avem, desi toti ne saluta si se uita la noi ca la felul 14 (am decis cu Florina sa nu iesim din casa decat la cursuri si apoi abea dupa 10 seara cand nu mai e nimeni pe stradaJ).In China, desi e vara, se intuneca la ora 7, maxim 7 jumate.

·         Am ajuns la camin. Mi-am facut curat dupa l-am chemat pe David, colegul de apartament, sa imi omoare o reptila care chipurile e bine sa o ti in camera pentru ca mananca tantarii si mustele . Ce? Eu nu dorm cu asta in camera sa ma trezesc cu e ape fatza dimineata. Nu a omorat-o. A dat-o afara pe holul blocului. Am dat 3 mesaje, unul la SB altul lui R. si mamei. Acum ma bag la somn pentru ca nu mai pot. Abea astept ziua de maine sa merg sa vorbesc sa imi schimbe camera de camin ca sa fiu mai aproape de Florina (acum suntem la o distanta de 30 de minute unul de celalalt). Ma pun la nani. Somn usor!

   

EL & EA

Traim intr-o lume cu preconceptii unde totul este impartit in masculin si feminin, unde unele lucruri sunt pentru barbati iar altele pentru femei. 

Gandim ca exista meserii pentru femei si meserii pentru barbati, locuri pentru femei si locuri pentru barbati, unele indatoriri pentru ei si alte indatoriri pentru ele. La acest capitol, tind sa dau dreptate chinezilor, care nu inteleg cum putem pune noi genuri la substantive. De exemplu, substantivul masa il consideram a fi la genul feminin. De ce? Ce ne face sa credem ca masa chiar e la feminin ci nu la genul masculin? Cum stabilim noi ce e pentru unii si ce e pentru altii? sau ca barbatii nu au voie sa faca x sau y. 

Toti gandesc ca barbatii nu plang, barbatii nu iubesc, nu simt, nu se epileaza, nu se penseaza. Ce ne face sa credem ca barbatul nu are vie sa fie sensibil? Sa aiba grija de el? Asa cum femeia are dreptul la a se ingriji si a fi frumoasa asa si barbatii au acest drept. Nu exagerat,ce-i drept,atat la barbati cat si la femei (desi ele nu recunosc acest lucru) exagerarea da in penibil si urat. Sunt de altfel culori pentru barbati si culori pentru femei, iar cei mai multi fac greseala sa imbrace culori care nu ii reprezinta si care nu ii evidentiaza deloc. De ce? Pentru ca respectiva culoare care l-ar fi facut sa arate bine - e de fete! Gresit! Fiecare e liber sa se exprime cum vrea, si are dreptul la a fi EL fara a-i fi teama de barfele celor din jur.

 Lumea modei incearca din rasputeri sa desfinteze aceste bariere, dar nu e de ajuns, deoarece omul de rand crede ca moda este numai persoanele cu bani, ca a fi la moda este un lux. Tendinta o dam tot noi, si moda nu inseamna lux ci inseamna bun gust! 

In concluzie cred ca fiecare e liber sa fie cum vrea, indiferent de ceea ce se zice in jurul lui sau se crede. Fiecare are dreptul sa fie EL sau EA - Nu exista lucruri pentru barbati sau pentru femei, nu exista sentimente pentru barbati sau femei, obiceiuri pentru unii si obiceiuri pentru ceilalti - existam numai noi si modul in care  percepem  acel lucru, acea actiune, acel obiect. Modul in care  percepem noi - tot...