Viata...

Recunosc faptul ca subiectul ales,"VIATA" este vast, si daca as vorbi despre asta as putea scrie cateva romane.

Ne traim "viata", traim in aceasta lume, si totusi nu ne-am intrebat niciodata ce este viata. Ce traim noi de fapt? Cand si unde incepe ea , cat dureaza si cand se termina? Nu stiu cum putem fi atat de siguri pe noi,planificandu-ne viitorul, fara sa fim siguri, insa, pe viata., pe ziua de maine.

Citeam undeva ca "viata este o gluma foarte serioasa". Oare chiar asa este? O gluma? Posibil. Sau mai degraba noi suntem cei care luam viata in gluma, la misto. Noi suntem cei care decidem cand sa o incepem, si cand sa ii punem capac, uitand astfel de faptul ca viata nu ne apartine noua. Nu noi suntem cei care ne creem . Nu noi suntem cei care avem dreptul sa decidem cand dam viata si cand o luam. Ne credem stapani pe un obiect dat cu imprumut. Stapani pe ceva care nu ne apartine si candva vom trebui sa il inapoiem. Uitam de aceste lucruri care cu timpul s-au inlaturat voit din mintile oamenilor, creand astfel iluzia ca noi suntem stapanii propriei noastre vieti, facand astfel ce vrem cu ea. Prin absurd, sa zicem ca suntem stapanii nostrii.De ce, atunci, nu suntem in stare sa ne vindecam singuri, sa ne facem mai inteligenti, de ce nu suntem in stare sa schimbam, fara operatii si interventii chirurgicale, anumite lucruri la noi? Dar ce e mai grav: de ce nu suntem in stare sa ne facem viata frumoasa? Probabil pentru ca nu stim ceea ce vrem. Nu avem simtul calitatii. Traim intr-o lume in care cantitatea este in favoarea calitatii.

Platon compara viata cu jocul de zaruri, la care arunci cum iti convine, iar dupa ce ai aruncat, trebuie sa te folosesti bine de ceea ce a picat.  Reflectand la ceea ce zicea Platon, ma gandesc ca de multe ori tratam viata ca pe un joc. Un joc la care facem ceea ce vrem, aruncam zarurile cum vrem, uitand astfel de regulile jocului. Jocul acesta, cum e si logic, va continua depinzand de cum au cazut zarurile. In favoarea sau defavoarea noastra.

Paul Carvel spunea ca "viata este un singur drum in spatele nostru, si multe altele inaintea noastra." Inca de la nastere avem o multitudine de drumuri inaintea noastra, insa odata cu inaintarea noastra in varsta in afara de cele dinaintea noastra, mai apare un drum in spatele nostru. Acela este drumul pe care noi am venit. Trecutul nostru. Ceea ce am ales...candva...Nu trebuie sa disperam, deoarece, desi in urma avem doar un singur drum, inaintea noastra avem multe altele...Depinde de noi ce alegem. Ceea ce vrem de la noi, de la viata.

Grigore Alexandrescu spunea ca "viata nu consta in zile." Nu durata vietii este importanta, ci calitatea ei.Adevarata ei valoare se gaseste in noi. In sufletul nostrul. Desi toti traim VIATA, fiecare o avem in felul nostru, asa cum ne-am creeat-o de la inceput.

Inca doua citate mi-a autras atentia: cel al lui Friendrich Nietzsche care se intreaba daca" viata nu este oare de o suta de ori prea scurta pentru a ne permite luxul de a ne plictisi?" si cel al lui "spre a se bucura de viata, omul are de o mie de ori mai mult anevoie de o inima plina si un cuget bun, decat de un portofel ticsit si o trasura de lux".

Ma gandesc la societatea in care traiesc. Oberv tot mai multi oameni care stau degeaba. Care isi pot permite sa iarda timpul, sa nu faca nimic, oameni care isi pot permite luxul de a se plictisi. Pentru mine, acei oameni sunt oameni care nu au viata. Nu stiu ceea ce vor. Nu au un viitor, o viziune, un tel. Oameni care daca au bine, daca nu iar bine, oameni care daca este este, daca nu, nu, si atat. Oameni care nu spera, care nu viseaza, care nu isi doresc. Oameni incuiati. Ma intreb "oare s-au terminat toate lucrurile posibile din lume?Oare au citit toate cartile? au vazut toate filmele? au vizitat toate locurile? Au cunosctu toti oameni, astfel incat sa poata spune la varste fragede: M-am plictisit?!" Trist. dar asta este, din pacate, realitatea in care traim. O lume in care totul este intors pe dos. Copii care se omoara pentru ca ei "sufera". Stiu ei, oare, ce este suferinta? la 19 ani? Au trecut ei prin viata?

Traim intr-o lume comoda, intr-o lume in care avem totul de-a gata. Se presupune ca ar trebui sa fim mai fericiti, mai simpli, insa cu toate astea suntem tot mai nefericit si tot mai complicati. Multi cred ca daca ai bani si masini, si vile ai totul. Esti fericit. Fals. Avem exemple personalitati de la Hollywood. In ciuda faimei, a banilor, pe care ii detin acestia sunt tot mai tristi, mai depresivi. Se sinucid, se drogheaza sperand sa gaseasca o alta lume. O lume care sa ii implineasca.Uita de faptul ca sufletul este mai important. Poti avea bani multi, dar daca mori singur este in zadar. De ce nu invatam de la oameni mai "inculti" mai "demodati"(cum ii credem noi) precum Alexandru Macedon care desi a cucerit lumea, a inteles faptul ca dincolo nu va lua nimic. Solomon (cel mai intelepti oameni ai planetei) spunea ca totul este desertaciune si goana dupa vant. Indiferent de ce avem,azi putem avea, maine putem pierde tot.Conteaza sufletul. Ceea ce am lasat in urma. Alegerile facute.

Putem cauta ani la rand raspunsul la intrebarea "ce este viata?" sau modalitati de a descrie viata. In zadar. Ce este viata, nu putem afla decat la moarte , privind in urma la ceea ce am lasat. Ce am ales. Ce am facut.

Si atunci vom realiza faptul ca viata nu este altceva decat o suflare.